În lipsă de orice alte informații publice (cu rating sau oficiale), am căutat mai devreme-n presa locală hunedoreană să văd dacă măcar acolo se mai vorbește ceva despre ce s-a întâmplat în Lupeni pe 9 decembrie anul trecut. Dar n-am găsit nimic despre marea trezire la realitate pe care, de acolo, au propus-o adolescentele Georgiana și Alexandra.
În schimb, am aflat vrute și nevrute despre nu știu ce conspirație cumplită a… pixurilor si odorizatelor de mașină. Nu, nu e o glumă.
În urma apariției în spațiul public a unui articol semnat de Carmen Cosman Preda care vizează o achiziție directă de obiecte personalizate – pixuri și odorizante auto -, inițiată din catalogul electronic de către Consiliul Județean Hunedoara, Biroul de presă este abilitat să facă următoarele precizări:
… cu precizările titrate cât casa vă puteți delecta în articolul cu pricina aici.
Desigur, nu ne dorim să bagatelizăm parandărătul unora – sau discuția despre un presupus parandărăt, în ciuda izului pestilențial de anchete nobile demarate fix în preajma alegerilor. O fi spus copilul ceva!
La urma urmei, după cum remarca deunăzi Bruce Dickinson, legenda vocală Iron Maiden, într-un interviu acordat revistei Blabbermouth, prețul pentru un bilet de concert a escaladat fără măsură în vremurile prezente. Or, la un concert de Muzică (că la tovarăși patrioți publicul e oricum alcătuit majoritar din alți tovarăși, deci indivizi fără grija zilei de mâine) audiența e formată din cetățeni banali, forța motrice cum ar zice ăia cu schimbarea de paradigmă-n bot, care prin natura lucrurilor prezente nu-și permit să dea sume ce le depășește complet bilanțul financiar lunar pe un singur bilet de concert… iar dacă vor să asiste pe viu și la vreun altul…
Cu alte cuvinte, da, șefuleții, directorașii, supraveghetorii, veghetorii de aiurea Întru Siguranță Națională își permit. Chestie care-i frustrantă-n plus pentru cetățean. Vedetele de la Administrația Națională de Meteorologie, de exemplu, n-au problemele despre care vorbește Bruce. Ăia întorc banii cu lopata doar ca să apeleze presa la un argument al autorității ce distrage atenția.
Așadar, fără îndoială că discuția merită, mai ales dacă cetățeanul cu pricina captează muzica mult mai senin decât o face un adaptat la Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului.
Dar, din nou, remarcăm din plin o Românie cu prioritățile cam anapoda.
Dacă după ce s-a întâmplat de curând în Lupeni pe ăștia, adică pe politicieni, presă și organe ale statului (securiști mai ales) îi freacă în asemenea mod grija de nu știu ce pixuri și odorizante, de parcă furtul unei găini ar fi marea dramă, nicidecum, de exemplu, miliardele de dolari aruncate întru arme de ucis căci fără-număr fără-număr e mult mai comod decât efortul dialogului, uitând complet de fetele alea senzaționale și uitând complet de bugetul educației, deci antrenând prin excelență succesul vedetelor de aiurea, atunci eu unul nu pot decât să extind alte spuse recente ale lui Andrei Marga:
„Regimul prostocratic” are un început. Oricât se caută abaterea atenției, el a debutat în 2004, cu deciziile luate pe față, încălcând Constituția și legile, decizii prin care s-au înlocuit competența și responsabilitatea civică în preluarea de funcții, cu docilitatea, vârsta, rubedenia. Fiind mereu în criză de legitimare, ca urmare a redusei consultări a cetățenilor, regimul a recurs la abuzuri. „Desemnarea personală” a devenit obișnuință, iar formula prostească „guvernele mele” a înlocuit normalele guverne ale țării și a extins apoi abuzurile. Toate acestea pe fondul mobilizării propagandistice, cu sprijinul serviciilor secrete și al unei părți din mass media, consecința fiind vasta și sufocanta inversare a valorilor, care se observă azi la tot pasul.
Oricât se caută abaterea atenției…
Căci noi pe aici zicem de ani de zile că una dintre marile belele e eterna distragere a atenției la care contribuie cu abnegație deopotrivă decidenții, presa și securiștii (de aiurea). Din motive evidente: perpetuarea succesului și confortului adaptaților care în alte paradigme 😀 i-ar pune extrem de tare la punct.
Prin urmare, cercul tembel tot nu dă niciun semn că s-ar tăia în vreun fel. Nici măcar după ce Alexandra și Georgiana au dat de pământ cu mersul ăsta.
I crossed the shining seas
Eyes of creatures follow me
un gând muzical 