Am avut azi-noapte, în plin Revelion, parte de vizita unei colocatare de care cam uitasem din cauza vechii sale meserii. Cândva mă mai trezeam la ușă pe 1 ianuarie cu diverși indivizi care-și aparțineau, dar, de când nu mai răzbesc prin lumea bună a Articolului, Paragrafului, Volumului, Adunării Comitetului, m-am dezobișnuit de orice fel de surprize. Colocatara cu pricina a fost însă o apariție revigorantă în ciuda ideologiilor sale cotidiene destul de apropiate de câteva dintre muzicienele noastre de căpătâi, fiind, nu-i vorbă, cel puțin la fel de suculentă precum Vlăduța Lupău sau Georgiana Lobonț.
Pe care doamne sonore le-am tot urmărit noaptea trecută, neavând altceva mai bun de făcut decât să zic că în oportunitatea cu pricina, când am cea mai mare impresie că toată România știe să cânte (profesionist, deci, teoretic, demn de a fi luat în seamă și pentru SSR), la fel precum scrie o carte mai mult decât citește, în toată splendoarea de, zice presa de căpătâi, sunt și atingătoare de peste sutele de mii de urmăritori pe platformele binecunoscute.
Dar, fiind ele cântărețe cu mare priză la publicul autohton, le-am tot mereu urmărit parcursul. Căci ele reprezintă o bornă socială care în definitiv mă afectează și pe mine – că nu se poate trăi bine într-o bulă solitară.
Pe Vlăduța noi o știm încă de când încerca hilar să vorbească la un telefon racordat mai degrabă la boxele CC decât la timpurile Constituției actuale, babilonia de la Hora TV amintind mai degrabă de firul bucureștean – la care sunam prin anii 90 ca să ne cuplăm (sau să înjurăm) – decât de vreun dialog rațional, iar pe Georgiana am descoperit-o mai degrabă ca efect al certurilor pe teme de drepturi de autor (ne pasionează teribil aberația domeniului respectiv) pe care le-a avut cu fina sa, adică fix numita Vlăduța, deși se presupunea că cele două fete jucau în aceeași horă, chiar stabilind de comun acord la un moment dat să se înrudească – mai ales spiritual.
De când nouă ne plăceau foarte mult abilitățile de comunicare și de ancorare la neajunsurile realității de care Vlăduța dădea dovadă în cadrul infect ce-i fusese oferit la postul de televiziune amintit (HD), ca să-și ia și ea niște bani lunari, plus capacitatea țărăncuței ardelence de a contabalansa imediat convingerea modernă conform căreia nu ai habar să vorbești dacă nu ai șapte mastere în nu știu ce facultate de, evident, comunicare, a trecut suficient de mult timp încât chiar și tipa asta simpatică și apreciabilă să-și dea seama că totul e degeaba dacă nu Articolul, Volumul, Adunarea Comitetului. Motiv pentru care s-a botoxat într-un hal fără de hal – i-am descoperit mutilarea azi-noapte.
Iar Georgiana – influencer de profesie lol -, fără a fi fost nici ea vreo Ioana Radu, mai prinsese totuși cândva uneori accente fonice de Lucian Blaga sincer.
Acum, ambele, doar dau din plastic pe lângă tovarășii Romica Jurca, Pavel Abraham, Ramona Bruyz… cum îi zice (ar trebui să stiu din moment ce a candidat la prezidențialele acestei țări! altfel mă pălmuiesc peste buci propovăduitorii votului!), formatoarea de opinie Monica Tatoiu, jurnalista Ciucă, jurnalistul Niță, violatorul Vișan etc.
Cururi mișto, nu zic nu, tâțe așijderea. Doar că, fără să fiu vreun mare model de etică (ce-l promovează societății pe Sorin Lavric ca să interesul poarte fesul), parcă îmi părea nițel rău. De altfel, în presa de specialitate muzicală românească parcă e mereu un iz de regret în privința celor două fete mai ceva decât a fost atunci când Paula Seling, icoana feminino-muzicală românească de azi, a cântat deunăzi împreună cu domnul Florin Salam tocmai în centrul Ateneului.
Oricum, Georgiana și Vlăduța sunt urmărite de sute de mii de români.
Vecina mea intră printre ochii mei în midriază, se așează cu sorcova pe unde avea și ea loc de cadavre, își pune frumoasa cizmă peste genunchi peste celălaltă frumoasă cizmă peste genunchi și erupe: la ce pușca mea te mai uiți acu? că de băut iar nu prea mai ai…
Studiez muzical. SSR!
SSR… știu, ți-am văzut faza pe whatsapp.
Excelent. Vezi că mama a ieșit… nu vrei să te cari și…
Georgiana asta sigur nu e ca Georgiana aia de pe siteurile tale.
Pardon?
Tu și mai înainte, pe vremea când îmi mai vorbeai, îmi făceai capu pătrat cu nu știu ce moartă de prin nu știu ce cimitir.
Cornelia o cheamă.
Chema.
Cheamă!
Astea două își freacă pizda de Ișfănoi aia.
Piciorul peste picior era destul ca să mă timoreze. Đar știa și de gurul Ișfănoi (altă vedetă a presei moderne, de data asta pe laturi științifico-etnoloage).
Tu îmbogățești florarii și astea cică-s populare. În fiecare vers e ceva patriarhal.
Patriarhal… nu doar Andrei Partoş tot învață cuvinte…
După ce că s-au bălăcărit pe ceva ce oricum nu era al lor, acum mai au puțin și-o pun de-un dinotube. Izolate! Cum suntem noi acum. Sunt amândouă în lumea lor.
Bravo lor! Bine că s-au liniştit! Ce sens avea…
Uită-te şi la libidinoșii ăia urâți de pe lângă ele. Front comun. Probabil costumari bogați.
Crezi bine. Ăla chel a fost torționar la Poliția Sector 1 pe vremea ailaltă. Acum e formator de opinie în presa liberă.
Deci am avut dreptate.
Cu ce?
Georgiana asta sigur nu s-ar arunca vreodată de pe blocuri. Nici cuscra ei.
Foarte bine! Poate te cam grăbești cu variabilele…
Nici nu le-ar trece vreodată prin cap că-s penale. Nu se stresează de nimic gen. Georgiana aia a ta să-mi bag…
Mi-a venit să-i mai zic: și n-ai comentat absolut nimic despre Alexandra!
un gând muzical 