Babymetal – The Other One (2023)

Două știri (publicate în Ursula TV – Digi24 -, ca să nu avem vorbe) mi-au atras atenția în ultima săptămână:

1. În orașul Siret, din județul Suceava, o elevă dependentă era violată de traficanți, în schimbul dozelor. În Constanța, o altă adolescentă dependentă era traficată sexual de cei care o aprovizionau cu droguri
2. Un copil moare la fiecare 10 minute în Yemen. UNICEF cere ajutor urgent după ce țările donatoare au promis doar 25% din banii necesari

Ce vrea să spună titlul-anunț din 2. este că lumea occidentală, plină de valori empatice, a promis public, rezoluția ONU (atât puterile estice, cât și vestice) din 2022 pe felia menționată, că va face și va drege.

Privind la știrile de mai sus, nu putem să nu ne întrebăm de ce în condițiile astea PIB-ul nostru este risipit pe arme de aruncat peste gardul Ucrainean.

Generalul de brigadă în retragere, dr. Naim Babüroğlu, profesor la Universitatea Aydın din Istanbul, deci soldat important într-o țară NATO, a spus tot săptămâna trecută: SUA au nevoie de bani, vor să își păstreze supremația în vânzările de armament – iar NATO este imprimanta de bancnote a SUA: Pentru că, cu cât Europa se implică mai mult în conflictul cu Rusia, devine tot mai dependentă de Statele Unite. Și America este foarte avantajată, mai ales în ceea ce privește avioanele, sistemele de apărare aeriană și reclamele pentru arme.

Și privind la ultimele decizii din partea statelor membre NATO, exprimate pe cale oficială, pe toate căile de comunicații publice, potrivit cărora din PIB-ul asociaților SUA (militari) se va mări în 2023 rația acordată apărării… în detrimentul educației și sanătății… căci, cităm: nu se poate tăia din altă parte (așa tocmai a spus premierul Poloniei, așa ne-a spus deunăzi și Iohannis când cu ochii frumosi plângăcioși ai Maiei Sandu), nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva toată povestea face doar si doar parte din celebrul grotesc tratat de la Yalta.

Coborând mai cetățenește, nu putem să nu ne întrebăm de ce pe liderii noștri îi freacă grija de alții când niște fete de ale noastre sunt nenorocite zi de zi. Cum să credem în lupta pentru dreptatea globală când în propria curte a eroilor se întâmplă atrocități – fără de care protagoniștii nu se sinchisesc să ia câtuși de puțin act -? Și când niște copii – copiii sunt universali, aviz sofiștilor – din Yemen plâng ce plâng de foame până nu mai pot nici măcar să plângă, deși lumea civilizată le-a promis (!!!!) că nu vor mai plânge. De ce amărâții sunt uitați ca să-și mai ia Zelenski o bluziță ostentativă? De ce toți ăștia sunt uitați ca să se joace Olena de-a Liv Morgan?

Prin Piața Universității, punctul 0 al democrației, cerșesc azi sute de copii țigani (români) care se dau ucraineni. Societatea noastră, în ansamblu, a eșuat teribil. În loc să protestăm măcar în numele copiilor care sunt violați și uciși sub ochii noștri, noi, ca nație, de la vârf la coadă, mai #slavăgim puțin pentru un conflict militar de plastic ce ne papă toți banii (cu care fonduri s-ar putea mai degrabă susține mecanismele care să le salveze pe fetele alea). Și pentru propriul egocentrism, firește. Dă foarte bine să #slava pur-și-simplu: un alt succes al like-urilor amorfe.

Desigur, adepții flușturateci ai maximizării fericirii ar spune că niște fetițe din România și niște copii din Yemen, suferința lor adică, nu se poate compara cu ce ne-ar lovi dacă nu am arunca arme peste gardul Ucrainean: suferința tuturor!!!

De asemenea, propaganda adepțilori flușturateci ai maximizării fericirii ne spun zilnic, vezi formatorul de opinie Gabriel Diaconu (ajuns între timp mare baștan pe lângă Raed Arafat – RIP Colectiv – din păcate, temerile noastre de acum un an s-au adeverit cu vârf și îndesat, temerilor altora din 2015 s-au adeverit cu vârf și îndesat), că atât tinerele românce exploatate, cât și înfometații copii din Yemen sunt rezultatul… nebuniei lui Putin. Că ei (fetele românce, copiii din Yemen etc.) nu pot fi salvați pentru că Putin ne belește, dracului, pe toți dacă nu cernem sita.

Ce este complet nelalocul lui este tocmai teama invocată, frică ce duce la sacrificii ca-n dilma etică a trenului, una presărată cu idealuri de rating RTV & Antena 3.

Pentru că dacă Putin este atât de înfricoșător, iar Federația Rusă atât de potențial declanșatoare de WW3, de ce totuși șmecherii ăștia din Siberia se câcâie de un an de zile cu zece drogălăi pseudonazi-wanna-be de prin Azov, îndeobște rupți de beți dinainte de a trage pe nas (mărturia liderului Azov pe Instagram… LOL!)? De ce presupusa mașinărie mortală se câcâie de un an zile cu helanca actorașului Jedi Zelenski?

Dar cum ferocitatea tratatului de la Yalta nu dă bine nici pe Facebook, nici pe VK, ne limităm la a constata că nici din punct de vedere Millian – utilitarismul lui JSM – maximizarea fericirii urmată de acele absolut necesare condiții de oportunitate -, nici prin optica eticii lui Kant, domnișoarele violate și astfel lăsate însărcinate plus copiii din Yemen nu pot fi trecuți cu vederea doar citind vreo comoditate marca #Alexandru Muraru (chiar și interpretată invers, pe tipar Șoșocist).

Ar fi fost de ajuns un singur suflet lăsat de izbeliște, abandonat de sistemul (protector), pentru ca isteria înarmării occidentale să nu-și găsească moralitatea. Dar sunt deja milioane și milioane de vieți care se duc naibii pentru ca Ursula von der Șpaghen să primească niște like-uri pe Facebook – sau Putin niște like-uri pe VK. Căci ambii, ambele tabere chipurile antagoniste, par a juca doar în hora firmelor de armament care sug supremul din PIB-urile statelor de mileniu nou: răspândirea fondurilor declamate cât se poate de public (deci nimic conspiraționist).

Vechea noastră familiaritate, anume Babymetal, lansează pe 1 aprilie de departe cel mai încruntat album din catalogul proiectului cândva mai degrabă rozaliu. O fi poate și pentru că nu se cade ca gravitatea nativă a Suzukăi Nakamoto să mai mănânce ciocolată pur și simplu. Asocierea directă cu Attack on Titan e un indiciu important.

Dar, totuși, de ce cunoscătorii psiholgiei umane din spatele BM (probabil cei mai abili în mainstream-ul ultimilor 10 ani) au luat azi calea asta? De ce Suzuka parcă plânge, uitând să cânte? Nu de alta, dar tot din spațiul artistic modern cu pricina a răsărit de curând ideea, credem noi materializată prin ultimul hit power metal general (piesa Akatsuki), potrivit căreia niște unii baștani se cacă pe toți pentru simplu motiv că pot și mai ales că sunt lăsați să poată. Asta până la stabilizarea bestialei organizații Akatsuki, cartel-transcedental format, în mare, tocmai pe vârfurile marginalizaților natural.

Iar eu unul tind să cred că maestrul păpușar Sasori, membru de frunte Akatsuki, s-a lăsat ucis pentru că, pe câmpul de luptă, tocmai pe câmpul de luptă, s-a îndrăgostit de Sakura, o fată rozalie ce îi era tocmai acolo oponentă feroce. Și cu vise și speranțe. Desigur, o bălmăjeală. Căci bătrâna Chiyo, bunica lui Sasori, securista șefă din statul ei, o apără pe străina puștoaică Sakura aflată în antiteză cu măcinarea cabotinului. Deși Facebook-ul Diaconist ne îndulcește zilnic cu altceva (psihiatru… rocker… scriu…), mă tem că anonimii de la SNSPA (scena IDOL din Japonia nu se deosebește pe formă de blestemele nostre – fondul ridică niște dubii majore datorită cărora ne-am avântat în destule texte pe aici) din spatele Babymetal și-au dat seama că unele vise se realizează doar și doar în fantezii. Cine și-ar fi imagiat prin 2014 că Babymetal va trece atât de violent de la euforie rozace la depresie?

Suzuka sună azi absolut infernal! O notă nu nimerește cum trebuie! E jalnică! Bine, n-a fost ea niciodată Anneke van Giersbergen, dar totuși! Sună de parcă nici măcar ei, Kiskeriței de Japonia, perfectei figurante, nu-i mai pasă câtuși de puțin de muzică!!!

Rezistența însă e tot pe acolo. Altfel păpușarii n-ar fi inserat chestia cu Susume!… despre care am vorbit deja cu ocazia lansării single-ului Divine Attack. Pe Sasha n-o mai întoarce nimeni de la groapă, dar haioșenia ei mâncând cartofi trebuie să rămână cumva.

Suzuka e atât de obosită! Și e tare agitant să auzi un tânăr obosit.

The Other One probabil este cel mai reușit album de modern prog. metal din ce cunoaștem.