De unde să încep… hai de la Shannen Doherty, celebra actriță din Memphis, cunoscută mai ales pentru rolul din Beverly Hills (pe mine, în adolescență, mă… distra… mai degrabă prin serialul Charmed), care suferă de cancer în stadiu terminal. De sân. Nu știu ce remisie. Și căreia statul american, mecanismul adică, i-a ANULAT asigurarea medicală… pentru că bolnava n-a mai putut… produce. Pe scurt, măreața Statele Unite ale Americii (care nu-i deloc nasoală precum Rusia lui Putin – cel puțin așa ne scriu zilnic formatori de opinie precum Cristian Geambașu ori Gabriel Diaconu) ține cont… DOAR… de veniturile anuale.
Venituri anuale pe care Shannen nu le-a mai putut produce. Din motive evidente. Hâț neoliberalismul!
Nu știu alții de unde își iau lumină, dar în lumina ultimelor evenimente care au transfigurat polul chipurile opus – hoardele de orci invadatori – în virgina albă neprihănită pe care trebuie obligatoriu (! directivă Iohannis) s-o urmăm (SUA), adică să dăm fără număr, fără număr, fără număr din PIB către firmele de armament americane (banii noștri de cetățeni democrati!), nu putem concluziona decât că am avut dreptate în ce tot scriem de un an încoace.
Și că Lucian Sârbu, așa agent KGB cum totuși este, avea dreptate când zicea, la 2 aprilie 2020, într-un articol publicat pe argumentesifapte.ro că: În particular state așa-zis „democratice” precum Statele Unite ale Americii, care sunt pe cale să devină epicentrul mondial al pandemiei de coronavirus, ar trebui să fie puse la zidul infamiei pentru incapacitatea lor devenită de-a dreptul grotescă de a asigura propriei populații respectarea drepturilor pozitive. Nu este posibil ca în țara cea mai bogată de pe planetă oamenii să nu aibă o asigurare medicală de stat completă, necondiționată de fel de fel de „if”-uri.
Despre drepturile pozitive, spre disperarea #rezist, am tot scris și noi pe aici. Și, din păcate, n-am făcut-o degeaba.
Căci, Shannen Doherty este totuși o actriță de succes. Cel mai probabil are niște resurse păstrate din vremurile de glorie când… ne stimula… Charmed.
Dar cetățeanul american obișnuit care se confruntă cu o situație similară (și sunt niște milioane!)? El ce face?
Cum moare?
Cum își duce stadiul terminal până la capăt – fără niciun ban și fără nicio protecție socială?
De parcă a te îmbolnăvi de cancer e o vină.
Sistemul USA echivalează a te îmbolnăvi de cancer cu a viola copii (fiind conștient de propriile decizii).
Or, tembelismul ăsta nu mi se pare deloc a fi un drum pe care să-l urmăm necontenit. Chiar și-n presupusa perspectivă a orcilor cei răi care invadează elfii cei buni.
Mai ales că elfilor cei buni li se aruncă arme peste gard pe bani luați și din sectorul medical. Tai de acolo ca să Bombader 102-15f1 sau cum se cheamă armele ale de ucis la care imbecilii se închină de 1 Decembrie. A se vedea oratoria bizarului Stoltenberg de la ultima sa vizită în România.
Și cum niciodată, dar niciodată, statele NATO n-au alocat mai mult din PIB către apărare până anul ăsta (de parcă Putin și-ar fi pus baze militare la granița cu USA, nu invers), înțelegem mai bine cauzele dramei cândva superbei Shannen Doherty. Ajunsă o epavă, stă-n gâtul valorilor democratice. Cum stau alte mii și mii de veterani de război din Vietnam, tâmpiți de ororile pe care le-au văzut în acea altă invazie absurdă marca US Army, ajunși azi să scorbelească prin gunoaie după mâncare.
Că de la studiul cancerului inclusiv în Marea Britanie s-au tăiat în ultimii 5 ani 75% (pentru a se investi și mai mult în arme de ucis) din fonduri (de studiu de stat)… pe Gabriel Diaconu și altor scuturi contra orcilor cei răi pare să nu-i intereseze. Interesează #. Un # cu Slava la coadă, cu IStandWith, cu, vorba lui CM Punk (trupa Living Color mai exact): #CultofPersonality.
Și, da, degeabă mai studiem problema cancerului dacă vin peste noi mega exicitați orcii cei răi. Doar că mega excitații orci cei răi n-ar fi venit dacă se respecta Tratatul de la Minsk, dacă nu apărea tragedia Madonei din Gorlovka etc. Dar despre subiectele astea, de asemenea, am tot tastat.
Să trecem și la muzică.
Foarte premiata trupă de rock creștin Skillet (originară tot din Memphis, Tennessee ca și Shannen) este cea mai folosită titulatură în catalogul rușilor de la stimulatorii noștri RGN.
Gașca a lansat în 2020 un soi de disc bonus (cel de-al 11-lea în discografia apreciatei trupe religioase de alternative metal) care include piesa Psycho in My Head.
O piesă pe care, probabil, industria cea mai show de show – că doar până și Donald Trump s-a confruntat acolo la un moment dat cu Stone Cold Steve Austin – , anume lumea wrestlingului profesionist WWE, a folosit-o luna trecută pe post de imn pentru, și aici ne globalizăm definitiv, pay-per-view-ul Elimination Chamber.
Niște ruși, niște americani… cu toții, orcii și elfii icoanelor mass-media din România, se foarte bucură la audiția acestei trupe.
Personal, ca să rămânem în zona subgenului, mereu mi-au plăcut mai mult sonoritățile de tip Stria sau Downstait. Chestie de gustibus, de abordare, nimic neapărat pe scala criticii.
Dar contextul mi se pare colosal.
Cum zicea Seraphine din jocul League of Legends menționat anterior… ?: hai să schimbăm lumea prin muzică… cu restul ne-am lămurit demult! Iar chestia asta despre care nici RGN, nici WWE nu știu, la mod unii de alții,… mi se pare cheia multor rezolvări. Poate chiar singura, după cum zicea deunăzi însuși unul dintre secretarii generali NATO: cu politica ne-am lămurit, poate a venit vremea să căutăm pacea prin artă. Culmea, fraza asta a spus-o tocmai Prostănacul nostru trimis pe acolo Naiba știe cum. Dar și despre asta ne-am tot întrebat aici în ultimii ani.
Piesa Kingdom am ales s-o atașez pentru că descrie întreaga evoluție a personajului actor-cascador din WWE pe nume Cody Rhodes. Care Cody, deloc întâmplător, a ales în 2023 să-și spună scenaristic: American Nightmare. Versurile melodiei (dacă nu aveți stomacul să urmăriți serialele WWE) descriu starea de fapt din care Cody, americanul Cody, face parte și din care vrea să exceleze mitic. Oricum e mult mai haios decât dopatul Bute.
Cât privește poza de antent, am oscilat între fetița de mai sus care crede (captura luată de la ultimul Raw, adică de la RAW-ul de ieri!) inocentă în basmul WWE numit John Cena, în Harap-Alb-ul prezent și palbabil, și imaginea pe care rușii de la RGN au folosit-o pentru hit-ul Skillet – What I Believe. Adică asta (<<–click).
Am ales-o pe fetița din tribunele WWE tocmai pentru că și frumusețea fetei rușilor aleasă pentru menționatul MV Skillet, după cum cred că oricine poate observa, merită să spunem că ne căcăm, că dezertăm cu zâmbetul pe buze, pe războaiele voastre # cât timp ea trăiește!
Și când liderii vor invoca de altfel excepționalii ochi ai Maiei Sandu, ca leitmotiv întru sacrificiu mortuar Lockheed Martin, noi să zicem: NU! În ideea că vrem să clouds, girl & rocknroll!, că vrem să vedem ochii ăia, nu să crăpăm măcelăriți de nu știu de F-uri superhipersonice cumpărate din PIB.
Vrem să trăim și vrem să trăiască și alții, oricât de sociopați #Ursula am părea. OOOOOOOOOOOOOOOOO
Edit: Între timp, Polonia de ziuă nouă, alt elev silitor, a anunțat prin vocea premierului Mateusz Morawiecki că țara sa va crește cheltuielile pentru apărare la 4% din PIB. Tot domnia sa le-a spus cetățenilor polonezi că fondurile pentru arme de ucis NATO vor fi mărite… tăind de la sănătate și educație, căci, potrivit liderului polonez, degeaba ai carte și analize curate dacă te atacă rusul cel rău. Are o oarecare îndreptățire doar dacă se știe musca pe căciulă. Adică dacă ȘI guvernul său a permis torturarea minorității ruse de pe teritoriul Poloniei precum se întâmplă în Ucraina de la maidan încoace. Europa se îndreaptă încet și sigur spre propria distrugere. Niște generații de tineri urmează să fie bolnave și proaste. Că așa vrea Aragorn-Stoltenberg. Mișto!
un gând muzical 