Era să intru în depresie când am aflat că basista Miho Rosana a părăsit grupul Lovebites! Momentele ei solo din clipe precum Hammer of Wrath (probabil cea mai voluptuoasă heavy/thrash piesă din ultimii ani) mi-au făcut mereu pielea de găină… Ei bine, înlocuitoarea, numita Fami – din poza din antent – pur și simplu dă foc instrumentului cu pricina pe acest nou disc Lovebites! Și fata are nici 20 de ani!
Trupa asta ne concentrează (muzical) sloganul clouds, girls and rocknroll. 😀 Mai ales că, de la apariția așa-zis exotică din 2017, Lovebites a devenit cam cea mai populară trupă de profil la nivel mondial. Desigur, câteva ingestii pur naturale le-au ajutat pe fete să ajungă pe piedestalul din prezent (ex: prima trupă de pe Epic Rock Radio din Japonia situată pe podiumul cerințelor – prima trupă 100% feminină din topul menționat): le vedem cu ochiul liber. Iar dacă am avut curiozitatea să le luăm în calcul și destoinicia, atât de limpede mai ales în concerte, atunci nimic nu mai pare forțat.
Totuși, gașca asta fabuloasă a fost și este propulsată în mare parte de un nume despre care nu am vorbit cu precedentele ocazii Lovebites: clăparul Mao Yamamoto, muzician care se ocupă de actul compozițional în proporție de aproximativ 70%. Și cum pe mine nu mă intereseaza cât de fake și true stau lucrurile pe scala purității, altceva vreau acum să subliniez: testele titulaturii Light Bringer prin intermediul cărora Mao s-a maturizat. Lovebites nu cred că putea să-și atingă statutul de azi dacă nu existau albumele Genesis (2012) și Scenes of Ininity (2013). Două discuri ce reușesc din plin să legitimeze tentativa niponilor moderni de a îmbina clasicul (rock) cu bizara lume locală idol, manieră destul de originală care își tot caută repere credibile de la X Japan încoace.
Dar în punctul ăsta nu știu dacă are sens să insist pe antropologii sonore și pe istorii comparate. Pentru că treaba mi se pare un pic mai simplă: clouds, girls and rocknroll! 😀
Light Bringer a beneficiat de o solistă formidabilă în persoana lui Fuki (Tenge Fuyuki). O vocalistă pe care am descoperit-o prin 2015 datorită unui EP extrem de interesant lansat sub egida Unlucky Morpheus. De atunci, solista din Hachioji se numără printre preferatele mele din noul val speed/power/neoclassical metal.
Ce aude lumea generală acum mai abitir, anume isteria heavy globală Asami, mi se pare a fi în primul rând extrapolarea eforturilor LB & Fuki.
Și mi se pare important de semnalat aspectul ăsta pentru că, privind la imaginea fetelor Lovebites, Europa și America tind să definească această altă reușită niponă muzicală mai degrabă raportându-se la acea lume foarte, foarte colorată japoneză, în special când în discuție intră gagici interesante, subiect pe care noi l-am tratat altădată aici în cu totul altă cheie.
Căci dincolo de latura libertină care se împletește cu tehnica/disciplina (excepțională) obținută cât se poate de japonez, adică după triliarde de ore de exercițiu și muncă, sound-ul Lovebites își are o explicație ce nu ține neapărat de cine știe ce tratate sociologice. Lovebites este un efect cu cauze cât se poate de clare. A, că ele, cauzele, ridică alte și alte discuții, inclusiv etice, este cu totul alt subiect.
Pe scurt, succesul grupului de față cred că își are explicația în faptul că Mao n-a ars etape. În primul rând n-a ars etape. Judgement Day, al patrulea disc de studio Lovebites, lansat în urmă cu aproximativ două săptămâni, sigur va fi la finele ciclului printre cele mai premiate albume din anul în curs.
Desigur, Mao a avut-o alături pe Fuki la un moment dat. Cum acum o are pe Asami. Două vocaliste antrenate în R&B, dar care au fost îndemnate să nu refuze și alte stări de spirit. Uite așa Japonia mai dă un material headliner la marile festivaluri internaționale (Wacken… de exemplu). România muzicală continuă să intereseze cât de cât doar în România. Măcar de absolvenți Ștefan Gheorghiu nu ducem lipsă.
În final, atașez atât piesa de titlu, cealaltă reprezentație video de pe noul album (unde, pentru prima oară, le vedem pe fete și cu o atitudine punk), cât și o mostră Unlucky Morpheus & Lightbringer.
un gând muzical 