23 decembrie 2022.
Schimb la Piața Romană mijlocul de transport ca să ajung în Berceniul unde se împlineau fix 40 de ani de când a murit Cornelia noastră cu simbolul din Sky Sound Radio.
Pe coloane: zeci de postere ce anunțau viitorul concert sub sigla Compact intitulat: Fata din Vis, 40 de ani. Cu senzaționala copertă binecunoscută (poate cea mai inspirată din istoria muzicii noastre) pe post de antet.
Mi s-a părut că cineva de acolo sus mă ia la mișto.
La figurat.
La propriu chiar o face. Adică mă ia la mișto.
Căci vizavi, repet, tronează ditamai afișul cu Serghei Mizil promovând nu știu ce apucătură lasvegasistă.
Antiteza (în sensul că ritmurile Fetei din Vis se voiau cel puțin la momentul apariției contrare definiției sergheimizileiști (cu toate că piesa în sine e o porcărie pop… sau, hai să fim mai lucizi, e un plagiat Journey) din anii când amicul personajului nostru, adică Nicu Ceaușescu, făcea și desfăcea) cu pricina se poate vedea azi în centrul capitalei noastre.
Deși involtară (cred), mi se pare cea mai mișto descriere a României de oricând. Cu multe peste orice expoziție pompoasă de pe Magheru.
Și nu doar pentru că descrie starea de fapt prezentă (ce include atât imbecili privilegiați ce răstoarnă scările de valori după cum vor mușchii lor, cât și cetățeni mai zdraveni la cap), ci și datorită locației.
În definitiv, în jurul Romanei s-a desfășurat una dintre extrem de puținele momente cu adevărat revoluționare din decembrie 1989 – anume scurta luptă dintre studenții de la ASE și psihopați (bătaia s-a terminat în asemenea mod că nici azi nu știm unde sunt – dați dispăruți în continuare potrivit MAPN – niște tineri ce învățau acolo).
Mai mult, la Romană, în anii 80-90 bucureșteni, era cam singurul loc de unde îți puteai lua muzică ceva mai interesantă.
În rest, nu ne preocupă (momentan) luptele etice dintre Paul Ciuci și componenții Compact care au mai rămas în viață (concertul menționat, pentru iubitorii de nostalgii Compact, 40 de ani cum ar veni, îl include doar pe Ciuci).
Azi, 23 decembrie 2022, la Piața Romană, o vezi și pe Fata din Vis, îl vezi și pe Serghei Mizil. Fabulos! O fi și ăsta un semn al neoliberalismului: libertate și vomă acceptate concomitent. Dar parcă, totuși, Fata din antologie ne spune altceva decât o fac Fructele lui Serghei.
Afară numai vântul, gonind prin noapte spunea
Să las în urma timpul ce mult prea, prea iute alerga
un gând muzical 