E o asemănare foarte enervantă între elitismul adolescenților promovați azi prin mass-media și elitismul unor subgenuri muzicale mai moderne. Butonam ieri televizorul. Am dat la Metropola TV peste o puștoaică de liceu... hai să zicem acum că doar destul de firav îmbrăcată, care spunea încrâncenată, sub sloganul presei cu pricina ce titra Tineri de Succes,… Citește în continuare OU – Fratility (2024)

Treaba asta, cântată pe la începutul anilor 2000 mai degrabă ca efect continuator (comercial) Fata din Vis și chiar Călător Spre Infinit decât ca piesă de sine stătătoare, arheologic vorbind lol, cred că a cam a fost pe picior de egalitatate cu îndrăzneala actuală a japonezilor de a plusa popul autohton peste heavy metal, cu… Citește în continuare Compact & Carmen Trandafir – Când Mă Gândesc La Tine

Un băiat de 10 ani tocmai și-a găsit sora spânzurată în nu știu ce magazie dezafectată din Sibiu. Fata, tot de 15 ani, ca și precedentele noastre numărători peste numărători recente (deși nu suntem în război cu nimeni lol), ținuse morțis săptămână trecută să semneze fișa de înscriere la Liceul de Arte local. Potrivit presei,… Citește în continuare APOC – The Only Way Is Up

Bunica-mea m-a rugat azi să mă gândesc la un roman de dragoste pe care să-l dea cadou nu știu cărei vecine. N-am intrat în detaliile cererii lol Dar având o oarecare idee despre potențiala destinatară cam la fel de întârziată mereu cu căștile pe urechi, i-am sugerat repede bătrânei foste ziariste: Pânza de Păianjen de… Citește în continuare Maki Ootsuki – Dear Sunrise (2024)

Sau pe sistemul Belindei Carlise: I can hear the whistle, military train,I was dancing with my baby in the summer rain. Au trecut aproape doi ani de când n-am mai un Rusia Azi pe aici. Timp în care cică marele Urs, așadar capabil prin excelență denominativă, după cum ne anunță zilnic presa noastră haștag liberă,… Citește în continuare Rusia Azi 8

Dau ieri noapte un whatsapp celor trei amici de la SSR: slujbă personală! (poza din stânga). Știam că există ocultisme la 40 de zile, dar nu și dacă e vreo pomană specială la 40 de ani - 4 decenii de când nu mai e pe aici superba unicornelia noastră; ancorată acum pretutindeni radiofonic. Unul dintre… Citește în continuare Damian PRIEST –  Rise For The Night

Dacă aproape tot internetul a explodat, încerc și eu un fel de recenzie pentru episodul 2, sezonul 5 din Demon Slayer - ca întotdeauna, fără vreo remunerație 😦 . Și cred că cel mai potrivit ar fi să descriu treaba cam cum probabil ar fi trebuit să descriu de la bun început bolșevismul nostru cumplit… Citește în continuare Balance of Power – Never Be Here Again (2024)

Cu ocazia asta am dat și eu o căutare simplă culoarea violet pe Google - că poate așa mai pricep cât de cât de ce tot am convingerea că fetele de la Roselia au pus în scenă cântecul de lebădă al zonei melodice viteziste prin imnicul liliachiu Fire Bird (2019). Și de ce, privind coperta… Citește în continuare Violet Eternal – Reload the Violet (2024)

When the darkness hits and we can't be saved: we ram di dam dam dam, WE WILL RAVE! 😀 😀 😀 😀 Rave fiind un soi de atitudine socială cu plus muzical pe care-l adoptau unele colective de pe la începutul anilor `90 care se prinseseră (repede) că va fi încă și mai dificil de… Citește în continuare Kaleen – We Will Rave (Eurovision 2024)

Sfera cinematografică WWE se definește și prin spargerea barierelor (altfel imbecil denumită gusturile nu se discută) muzicale. Săptămâna trecută, în cadrul evenimentului Backlash ținut în Lyon, am văzut cum costumari, puștoaice ochelariste cu aparat dentar sau piețărese grase cântau din toți ficații refrenul heavy Downstait - Kingdom: caaaaant take my freeeeedom etc. Un refren dintr-o… Citește în continuare def rebel – You Don’t Want None (tema AJ Styles 2024)

De când am dat peste temele muzicale Akatsuki şi Pain din Naruto, îmi place să bag de seamă cântarea Denia Prohodului, motiv pentru care ultimele sărbători religioase le-am cam petrecut cu Trinitas TV. Asta și pentru că sonoritatea cu pricina, via dorința de a trăi (mai bine și mai bine) ce în definitiv caracteriza pretextul… Citește în continuare Allen / Olzon – No Sign of Life (Worlds Apart 2020)

Și dacă ne mai întrebăm câteodată cum de ajung unii să fie icoane pentru sute și sute de mii de oameni, deși nu-i recomandă absolut deloc nici vocea, nici talentul, ieri am primit definitiv răspunsul: o replică pe care ne-a dat-o latura CP0 din concret menționată-n foaia anterioară. Tânărul Selly, internaut cu mare priză la… Citește în continuare Aryem – Horizon Cries

Stăteam ieri ca prostul și așteptam să se deschidă poarta cimitirului la fix 8.00, potrivit afișului de la intrare, ca să încununez cumsecuvine așa-zisa ziua mea și a UNICORNeliei. Într-un final apar groparii cu cheia, coborând relaxați dintr-un Bolt cu vreo juma de oră întârziere. Asta după ce în prealabil eu mă sardinasem disperat prin… Citește în continuare Leah – Archangel (2024)

Am citit azi un text aparent foarte prost scris. Patetic - ar zice ăia care nu prea știu ce definește cuvântul. Ziceai că-i compunere de clasa cel mult a II-a. Iar respectiva prozo-didascalie era semnată de cineva care cred că poate și-ar merita un loc de cadru didactic filosofic, dacă nu chiar de decident. Totuși,… Citește în continuare Tobele Libertății (tema One Piece 2024) 2

Bănuiesc că toată lumea a văzut filmul răsdifuzat A Few Good Men (Oameni de Onoare tradus - interesant de inspirat - la noi), pelicula cu Jack Nicholson, Tom Cruise, Demi Moore și Kevin Pollack premiată în 1992 cu premiul Oscar. Deci toată lumea cred că-i familiarizată cu tema de acolo, anume asasinatul înfăptuit în numele… Citește în continuare Aftermoon – Amity

I will fight if I live another day. IF! Un soi de: sunt grozav (doar) dacă mai apuc, dracului, ziua de mâine. Așa începe noul single Xandria, piesă nu-mi dau încă seama cât de credibilă-n totalitatea ei din moment ce muzica grupului german, cel puțin din clipa alăturării foarte expresivei Amber Vourvahis, se agață de-un… Citește în continuare Xandria – Universal (2024)

Am citit zilele trecute un articol în care se încerca susținerea ideii conform căreia varianta denumită sugestiv Joyboy - pe care o are mai nou Luffy din One Piece - este deosebită în toată literatura tocmai pentru că gradația cu pricina își trage seva nu atât din depășirea nașparlozenilor, cât dintr-un soi de tonalitate ce… Citește în continuare Girl on Fire – Not Broken

Și pentru că nu pot securistoidalii încerca să abată atenția pe cât putem noi, cetățenii, face curățenie, în episodul de azi avem de-a face cu un alt exemplu elocvent de amiciție bizară dintre presă și instituțiile de Siguranță Națională, prieteșug care n-ar fi neapărat condamnabil dacă nu s-ar baza strict pe minciună, senzaționism și abaterea… Citește în continuare Alestorm ft. Patty Gurdy – Voyage Of The Dead Marauder – 2

Te las cu Cody!, mi-a zis mama acum un an pe 6 aprilie. Făcusem pentru ultima oară (sper!) drumul dinspre realitatea unui foarte bizar (azi) prototip egocentric și eram ofuscat rău de tot. Voiam doar să dorm, vorba Luanei de la Vedeta Familiei, până la startul Wrestlemania 39. Și pentru că pe 2 aprilie, anul… Citește în continuare Downstait – Kingdom (tema The American Nightmare) 2

În lipsă de orice alte informații publice (cu rating sau oficiale), am căutat mai devreme-n presa locală hunedoreană să văd dacă măcar acolo se mai vorbește ceva despre ce s-a întâmplat în Lupeni pe 9 decembrie anul trecut. Dar n-am găsit nimic despre marea trezire la realitate pe care, de acolo, au propus-o adolescentele Georgiana… Citește în continuare Bruce Dickinson – Afterglow of Ragnarok (2024)