Încă sunt suficient de lucid încât să-mi dau seama că dusul de flori la un mormânt nu face altceva decât să-mi satisfacă propriul nombrilism; să am impresia că pășesc peste muritorii prea grăbiți să se uite mai atent împrejurul lor. În definitiv, nimeni nu-mi va răspunde precum Yusuke lui Keiko; non-existența rămâne singura dare de seamă.
Totuși, continui să mă agăț de imaginea acelei fete care prin poza sa mortuară m-a privit atât de acuzator încât I know I should never be forgiven/Given all the little lies I’m living.
E o acoperire la mijloc care mă face și azi, la ani după întâlnire, să aflu un soi de muză, măcar ca justificare pentru insistența mea numită Sky Sound Radio. Fata era foarte drăguță și foarte expresivă. Iar într-o zi de azi s-a născut cândva, cu ceva timp înainte ca eu să orăcăi pentru prima oară. Evenimentul, printre pastile de nebuni și inducții suicidare, din moment ce mă face să tastez ceva, merge mână-n mână cu And living life is such a high-risk strategy…
… If my dark little mind stays with the program.
Cred că simbolistica joacă un rol tare bagatelizat. Mă lupt să șterg disconfortul major cauzat de ideea de suicid, deși n-aș ști să spun de ce exact o fac. Poate gândul descoperirii, a muzicii de exemplu, se luptă cumva cu senzația oribilă care mă tot proiectează pe marginea balconului. Alții, psihiatrii, spun că sufăr și de tulburare compulsiv-obsesivă, că am tendința să mă… agăț… de amintiri potrivnice – când eu tot ce vreau e să le pot supraviețui anumitor creații omenești. Poate.
Sau poate sunt doar un calic care n-are imaginația acelor Fete din Lupeni. There’s a glint on the wind and the future’s waiting/If my dark little words don’t blow the whole thing: LOL.
Muzica, precum o prietenă aluzivă, am impresia că-mi stă drept I can carry every pound of the pressure on me/If my dark little fears don’t overcome me.
Și nu mă derenjează că și-n muzică e mult borhot, că trebuie multă răbdare, multă selectivitate.
Câteodată mă mai duc la mormântul ei plin de emfază, purtând un anumit tricou muzical. Coperțile, și analogiile de rigoare, Threshold, de exemplu. Și mă simt bine că eu n-am avut destinul ei, simt de parcă norocul m-a lovit din plin din moment ce am putut asculta niște chestii.
Cu toate astea, psihiatrii și psihoterapeuții zic că sunt în depresie. Ceva nu mi se leagă, regretele fiind necesare separării omului de curci și găini.
There are small dark lines on my heart tonight
From all those times that I crossed the line
Hallmark scars that were left behind
Memories never fade
