Spre disperarea nicolaimanolesciană (calculatoarele sunt nașpa că-s calculatoare - foile de copaci sunt bune că-s foi de copaci - literatul omite și că Hume se poate citi și pe device-uri) a intelectualului (veritabil) Alexandru Mamina, mi-am petrecut ultimele zile din concediu jucând jocul (video! oh...măsurați-i pulsul!) The Walking Dead. Și dincolo de optimismul că rasa… Citește în continuare Alela Diane – Take Us Back vs. Valentina Monetta – Crisalide (Eurovision 2013)

Finalul acestui an aduce în atenție multe discuri interesante. Și pentru că timpul nu-i atât de permisiv pe cat mi-aș dori (nici nu-mi prea văd sensul recenziilor reci), vreau ca-n ce-a mai rămas până în 2023 să menționez în câteva foi tot ce mi-a plăcut (la mod sintetizat), selectând frenezia materialelor proaspete. Acum propun ultimele… Citește în continuare Albume de final 2022

Ieșeam ieri de la Cornelia, când m-am intersectat cu o discuție dintre niște puștani ce îndeobște cântă melodii religioase de weekend prin preajma cimitirului (fac și ei un ban în plus - două rândunici, două mari și două mici): - Cică e foarte nasol să faci cover după Cemetery Gates. - Eu mi-am prins urechile… Citește în continuare Pantera – Cemetery Gates (1990)

Nu știu dacă în fenomenul post-grunge se poate mai extatic de atât. Ok, e și-un pic post-hardcore pe acolo... Și, probabil, scopul analogic RGN joacă un rol esențial în propria-mi probabil exagerare. Muzica de film, cu mici excepții, a prins tocmai datorită filmului. Am mai scris despre My Darkest Days - Still Worth Fightin For… Citește în continuare My Darkest Days – Still Worth Fighting For

Ce-am uitat să spun data trecută... de fapt n-am uitat, doar că n-am știu cum să articulez fără a forța corespondențele mai mult decât deja o fac, e că ultima floare (i-am zis deunăzi lapidar plantă - încerc să explic mai departe de ce) s-a nimerit să fie un pic bizară... deși am avut cele… Citește în continuare Strigoi – United in Viscera & Hagane – Black Cult (2022)

Desigur, contează și ce ne dorim de la muzică într-un anumit moment. Strata poate fi și neurastenică. Turn Loose the Swans nu lasă loc de interpretări. Sau lasă? Dacă pe de-o parte se poate spune că asistăm (doar) la fenomene de acumulare, pe de alta am convingerea că nici topica extinderii nu-i deloc de lepădat.… Citește în continuare Remina – Strata (2022)

Mi-e destul de clar că singurul nostru export actual cât de cât viabil (trupa constănțeană Magica) pur și simplu n-ar putea la rigoare intra în niciun top best of internațional, nici măcar (se află deja la a opta realizare de studio) cu acest nou disc, de altfel foarte interesant, denumit Luna Nebună (lansat pe 10… Citește în continuare Magica – În Alt Univers (2022)

Fiind un băiat tare deosebit, chiar țuțu când mă bărbieresc, refuz s-o țin ranga precum agenții monopoly de la argumentesifapte.ro. Da, în general, presa și-a devenit contrariul. Iar abaterile grave ale instituției cu rol vigilent nu fac altceva decât să ne deterioreze calitatea vieții de zi cu zi. Motiv pentru care nu cred că, într-o… Citește în continuare Sound Horizon – The Crucified Saint

Poate că sunt unii care așteaptă cu nerăbdare foaia asta empiric planificată. 😀 Că doar se împlinesc șapte ani de când. Și, mai ales, se împlinește un an de când. Talentul meu eseistic fiind amestecat, mă bazez și acum pe acuitate. În definitiv, sunetele cam în sensiblerie (da, am un vocabular dezvoltat; nu știu de… Citește în continuare Cyntia – Run To The Future (2012)

Este clar că produsul (!?) ăsta stârnește interes major. Curiozitate populară de care azi nu se mai bucură prea multe exprimări cât de cât complexe, cel puțin nu atunci când vine vorba de materiale noi. Foarte recentul single BM, lansat ieri pe Youtube (momentul când am început să tastez foaia de față), deopotrivă sub forma… Citește în continuare Babymetal – Divine Attack (2022)

Vorbeam zilele trecute cu niște amici despre nivelul mult peste pe care Republica Moldova muzicală l-a atins comparativ cu noi, românii. Subiectul plecase de la un soi de clasificare a noastră pe harta sunetului global (borna categorică). Scrierile lui Ion Gagim evident ne incitaseră. Nu ne-am dumirit exact cam pe unde ne aflăm, din simplu… Citește în continuare Cornelia & Marcel Ștefăneț – Transbalkanica

Albumul pe care l-aș trimite în spațiu este Sound Horizon - Märchen. La finalul lui octombrie 2015 m-am găsit umblând iar prin centrul capitalei noastre în care copilărisem. Și, spre deosebire de zilele de mai la începuturi când căutam aiurea urme de gloanțe și mirosuri de gaze prin blocurile de lângă Guvern alături de o… Citește în continuare SkySoundRadio.com

Deja știm cu toții că jurnalismul (facultatea, mentorii, principiile) neoliberal român nu este cu nimic diferit față de universul K1 - minus liberul consimțământ din respectiva activitate contondentă. Dar, totuși, mi se pare anapoda ca întrebătoarea Digi Sport de după meciurile Superligii să urle în halul ăla la un biet mexican venit pe meleagurile noastre… Citește în continuare Luzbel – El Ángel De La Lujuria (1985)

La discurile britanicului Andy Gillion am ajuns datorită chitaristei Li-Sa-X, o fată de doar 17 ani care ar cam trebui să bage-n depresie toți muzicienii români dacă aceștia ar fi mai sinceri cu ei înșiși - sau, dimpotrivă, poate i-ar determina pe ai noștri să fie un pic mai creativi, măcar de dragul libertății muzicale… Citește în continuare Andy Gillion – Arcade Metal (2022)

Întrebare: dacă noi, statul român, ne-am supăra și am porni să ne luăm înapoi Republica Moldova (fentând-o pe domnișoara Maia), ce-ar mai spune intelectualii de TV? #IStandWithMoldova? Desigur, cu diferența că, din câte știm, moldovenii din Republică n-au schingiuit cetățenii români aflați dincolo de Prut - precum s-a întâmplat prin Ucraina ultimilor 10-15 ani (de… Citește în continuare Rusia Azi 7

Deja cred că știe și acceptă toată lumea că trupele (rock) autohtone au fost nevoite înaintea Loviturii de Stat să compună cel puțin o melodie prin intermediul căreia să treacă testul regimului comunist de factură ceaușistă. De asemenea, cred că azi știe toată lumea că mișcarea artistică românească n-a fost nici pe departe atât de… Citește în continuare Holograf – Oriunde Te Vei Afla

Eram zilele trecute într-una dintre datoriile mele de siguranță națională. Adică mă holbam la nori. De fapt, căutam norii ca să chipurile știe cine trebuie să știe cum o sa fie timpul, evident, probabil. Chestie anacronică în mileniul ăsta, dar, oricum, foarte interesantă (și edificatoare, cel puțin din punct de vedere istoric, dacă nu și… Citește în continuare Lunarian – Burn the Beauty (2022)

Din păcate, inspirația de simplu cetățean și oferta foarte variată de azi nu-mi permit să menționez tot ce aș vrea. Totuși, revizuind un pic foile, mi-am dat seama că am omis destule subgenuri. Desigur, asta și din convingerea că unele abordări sunt foarte limitate în sine (asculți o melodie AC/DC, ai cam ascultat tot catalogul… Citește în continuare Neverstore – Shallow Beautiful People (2009)

Întâmplarea a făcut ca această trupă din Austria să-mi fie foarte dragă. Prin 2003-2004 am dat peste o casetă rerecopiată (cu titlul best 2000`s gothic) din care făcea parte o anume piesă Edenbridge - Perennial Dreams. Aveam vreo 16 ani, deci acele (nimic deosebit dincolo de exoticul pentru un european) elemente instrumentale asiatice (tsugaru-jamisen ori… Citește în continuare Edenbridge – At First Light (Shangri-La 2022)

Pe vremea când situația din Myanmar era subiect arzător în presa occidentală (s-a răsuflat tema pe aici, deși acolo e din ce în ce mai cumplit), liderii noștri spuneau răspicat: nu putem interveni direct - tratatele, deh (alea care împiedică o forță străină se se amestece - militar - în ciorbe interne). Chipurile teama precedentului.… Citește în continuare Etrange – Enigme (2022)