The Prоtest – Twist of Fate

Dincolo de condica istorică, nu mă interesează moartea Mamei Mari care timp de zeci de ani a păpat degeaba milioane de lire din visteria statului britanic. Mai interesantă mi se pare moartea Mariei Tomoioagă, o fată de doar 18 ani care s-a sinucis acum vreo două zile.

Desigur, avizații vor stabili cauzele exacte ce-au determinat-o pe Maria să se arunce de la etaj. Măcar până atunci rămâne biletul ei de adio (publicat în toată presa autohtonă): un memento care cred că trădează o luciditate cumplită.

Cu doar 15 minute înainte s-o termine cu viața, Maria a postat pe internet următorul mesaj:

„Sper că vă veți aminti de mine. 

Sper că vă veți aminti de mine în fiecare cer de la miezul nopții, în fiecare stea, în fiecare nor și în fiecare picătură de ploaie, pentru că acestea erau lucrurile mele preferate.

Și să nu te deranjeze toate gurile rele care vor continua să vorbească prostii despre numele meu chiar și atunci când voi fi moartă.

Păcat de ei, pentru că sufletele lor sunt făcute din venin și viețile lor sunt la fel de mizerabile ca și ale mele.

Mă vor invidia, pentru că am avut curajul să fac ceea ce nu au avut niciodată curaj.

Mă vei uita în câțiva ani. Dar nu uita niciodată că am fost înconjurată de oameni care și-au bătut joc de durerea mea, care m-au făcut să mă simt lipsită de valoare doar pentru că i-am făcut să se simtă mai bine cu ei înșiși.

Oameni care m-au părăsit când am avut cea mai mare nevoie de ei, oameni care m-au rănit doar pentru că a fost distractiv, oameni care vor fi atât de fericiți să mă vadă într-un sicriu.

Viața mea pur și simplu s-a prăbușit, în timp ce aproape fiecare persoană în care am avut încredere mi-a rupt sufletul meu bucată cu bucată, până am rămas fără nimic. 

Și genul ăsta de durere a fost prea mare pentru mine. Pentru că, în cele din urmă, nu depresia sau greșelile mele m-au ucis, ci lumea egoistă și dezgustătoare în care trebuia să trăiesc.

Cu dragoste, M”.

Și a făcut-o într-o engleză impecabilă. Probabil pentru că ultimul ei strigăt se voia universal. Cel puțin gramatical i-a ieșit din plin – avea doar 18 ani. Contează mai puțin.

Ce mi se pare cu adevărat captivant este concluzia acestei fete cu verb și imaginație potrivit căreia… nu depresia sau greșelile mele m-au ucis, ci lumea egoistă și dezgustătoare în care trebuia să trăiesc.

Cu alte cuvinte, Maria, o fată tânără din România, ne-a spus tuturor că pe aici, pe la ea, nu prea se simte #lumealiberă – slogan cu care intelectualii de TV ne bombardează neuronii de dimineață până seara.

Și eu unul aș fi un pic mai atent la vorbele ei. Nu de alta, dar tipa chiar s-a sinucis, lăsând în urmă doar cuvintele astea. La modul.. a zburat de la etajul 12!!!

N-a avut vreun acces adolescentin gratuit, nu s-a jucat de-a caterinca lui Adrian Năstase.

Până când să crape baba mâncătoare de bani publici britanici, pe la televizorul nostru se declanșase ancheta de tip Elodia. Mai mult circ și panaramă decât dezbateri serioase pe fond.

Ba că era fiică de preot, deci ta-su sigur era un fel de Pomohaci.

Ba că, dimpotrivă, ta-su, fiind trimisul lui Dumnezeu, a încercat s-o aducă pe calea cea bună, numai că nu i-a ieșit din motive de tablete și smartphoenuri.

Apoi… că prin clasa a 11-a avusese probleme la chimie. Polimerii, mama lor de polimeri! CEAUȘEAAAASCAAAAAAAA

Ca să nu mai vorbim despre experții dragostei care pun tragedia în cârca băiatului, de altfel alt copil, cu care Maria era cuplată.

La drept vorbind, poate că fiecare din cele menționate au contribuit întrucâtva. Nu știm încă.

Ce știm sigur e că Maria simțea că lumea ei e tare nașparlie.

Or, mie asta mi se pare drama importantă.

Și uitați cum revenim la rădăcina problemei noastre. La englezi o fi altfel.

Păi dacă s-ar fi investit serios în educație, cred că Maria ar fi trăit și azi.

Pentru că o educație serioasă vine la pachet cu dezvoltarea empatiei. Respectul pentru cel din jur, morala (fie și numai de gâgă), se naște automat în cazul amplificării rațiunii.

Doar că în România vremurilor Mariei mai importante au fost avioanele de ucis la mână a șaptea, inutile oricum (deși, dacă NATO mai bagă mult bățul prin gard…), decât construirea unui sistem sănătos de educație.

România, aruncând aproape toate fondurile pe mașinării de ucis (occidentale), evident că n-a permis oamenilor competenți să intre în sistem. Adică nu i-a atras deloc spre profesorat pe cei capabili să edifice caractere.

Căci cine, în afara sfinților, ar muri de foame fiind și inteligent și competent și responsabil?

Prin urmare, neoliberalismul nostru, fiind o junglă ipocrită, unii cedează. Devreme chiar, precum Maria. Cel puțin așa ne-a spus ea.

Îmi amintesc că a trebuit ca un copil să moară, ca să folosim sintagme de vârf, mâncat de viu de câini ca să se rezolve problema maidanezilor.

Nu că maidanezii ar fi fost cei vinovați pentru starea aia amazoniană în plină Europă, că doar erau niște animale. Zic așa…

Acum, dacă aș fi boss, aș propune: 0 cenți dați pe mașinării de ucis. #Muit NATO și oligarhii firmelor de armament, urcat de urgență considerabil sumele din PIB alocate educației.

Ca să nu se mai repete povestea.

Cred că ar fi singura metodă prin care să ne amintim cu adevărat de Maria, după cum ea însăși își dorea. Că să aprindem lumânări și să-i ducem ursuleți de pluș la mormânt e, probabil, egal cu zero.

Repet, nu știu cine și cum a rănit-o atât de tare pe fata asta. Cert e că, potrivit ei, tocmai ei!, nu i se formase un cadru cât de cât decent pentru a nu muri înainte de vreme.

Iar scrisoarea ei mi se pare motiv ideal pentru a fi convocat de urgență Consiliul Suprem de Apărare a Țării!! Pentru că ceva nu e deloc în regulă în lumea tinerei Maria. Tânărul român, dacă are norocul să existe (natalitatea e în scădere abruptă), fie alege să plece în alte țări, fie duce o viață foarte scăzută din punct de vedere calitativ. Asta dacă nu cumva moare devreme. Consecința nu cred că poate fi alta decât dispariția totală. Nu văd cum s-ar mai putea mişca lucrurile din moment ce fizic n-are cine s-o facă. Aşadar, prioritățile ar trebui revizuite din temelii, nicidecum consolidate averile magnaților occidentali sub pretexte fantasmagorice/ațâțat cu baze militare împrăştiate anapoda prin toată Europa.

Îmi pare rău că fata n-a avut șansa mea: adică să dea peste oameni care s-o pună să asculte și/sau să simtă chestii ca The Protest – Twist of Fate.

Dar într-o lume a rațiunii, nu?, nu băftălăul trebuie menționat. Ci bubele care la o adică pot fi tratate destul de ușor – dacă n-ar fi ascunse sub preș.


 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s