Ghiciți personajul: în această seară milița a devenit... poliție!. Dacă ar fi să mă întrebe cineva care-i de fapt treaba cu Articolul Adunării Comitetului pe care o repet obsesiv pe aici de ceva vreme, cred că cel mai bun răspuns l-aș da prin intermediul Proclamației de la Timișoara, mai exact prin rândurile de final care… Citește în continuare Jean Moscopol – Totu-i Perfect vs. Babymetal – From Dusk Till Dawn

Cred că o foarte mare problemă autohtonă de actualitate nu este nici măcar teoreticul comod (ex: felul în care răsuflă sistemul educațional), cât practica ce ea însăși a devenit strict metodică. După câteva tastări recente de pe aici, prin algoritmii Youtube, altgoritmii ăia blamați cândva și de mine (bula în care la o adică se… Citește în continuare Carmen Trandafir – Vino Iubire, Nu Mă Ocoli! (1996)

Pe cât de mult ador proiectul ăsta încă de pe vremea când Suzuka la nici 15 ani băga-n buzunar (live!) majoritatea vocaliștilor prog/power, pe atât de mult mă enervează. Iar acum, prin noua piesă, parcă mai mult decât niciodată simt în același timp euforie și nervi. Pentru că RATATATA e un single care pe de-o… Citește în continuare Babymetal & Electric Callboy – RATATATA (2024)

Astăzi apare oficial ce-l de-al 14-lea album de studio Evergrey. Și cel de-al nșpemiilea disc pe care Tom Englund îl propune-n ultimele luni... via Redemption, Silent Skies și câte și mai câte. Totuși, nimic din cantitatea asta, pe care volum am tinde mai degrabă să-l opunem calității, nu sună deloc rău. Ba fazele Silent Skies… Citește în continuare Evergrey – Say (2024)

Insist un pic. Nu de alta, dar tinerii noștri de azi care-și aparțin își iau singuri câmpii. Nu mai trebuie să-i ducă cineva la Canal. Desigur, Micul Meu Univers venea imediat după niște puțini ani de la ciudățenia noastră de final optzecist. Cam ca Liceenii RocknRoll. Totuși, piesa, pe formă, ca și regenerarea pre-fabricată a… Citește în continuare Carmen Trandafir – Micul Meu Univers (1993)

Evenimentul ăla de tip Black Black Club din YYH, aplaudat live frenetic zilele trecute-n Sala Polivalentă, a fost întors pe aproape toate fețele în presa noastră de specialitate. Cu o excepție: fondul problemei. Niciunul dintre formatorii de opinie și dătătorii cu părerea de frunte (GSP) nu a scos o vorbă despre faptul că fetele care… Citește în continuare Yasashisa wa Nemuranai vs. Nocturna – Daughters of the Night

E o asemănare foarte enervantă între elitismul adolescenților promovați azi prin mass-media și elitismul unor subgenuri muzicale mai moderne. Butonam ieri televizorul. Am dat la Metropola TV peste o puștoaică de liceu... hai să zicem acum că doar destul de firav îmbrăcată, care spunea încrâncenată, sub sloganul presei cu pricina ce titra Tineri de Succes,… Citește în continuare OU – Fratility (2024)

Treaba asta, cântată pe la începutul anilor 2000 mai degrabă ca efect continuator (comercial) Fata din Vis și chiar Călător Spre Infinit decât ca piesă de sine stătătoare, arheologic vorbind lol, cred că a cam a fost pe picior de egalitatate cu îndrăzneala actuală a japonezilor de a plusa popul autohton peste heavy metal, cu… Citește în continuare Compact & Carmen Trandafir – Când Mă Gândesc La Tine

Un băiat de 10 ani tocmai și-a găsit sora spânzurată în nu știu ce magazie dezafectată din Sibiu. Fata, tot de 15 ani, ca și precedentele noastre numărători peste numărători recente (deși nu suntem în război cu nimeni lol), ținuse morțis săptămână trecută să semneze fișa de înscriere la Liceul de Arte local. Potrivit presei,… Citește în continuare APOC – The Only Way Is Up

Bunica-mea m-a rugat azi să mă gândesc la un roman de dragoste pe care să-l dea cadou nu știu cărei vecine. N-am intrat în detaliile cererii lol Dar având o oarecare idee despre potențiala destinatară cam la fel de întârziată mereu cu căștile pe urechi, i-am sugerat repede bătrânei foste ziariste: Pânza de Păianjen de… Citește în continuare Maki Ootsuki – Dear Sunrise (2024)

Sau pe sistemul Belindei Carlise: I can hear the whistle, military train,I was dancing with my baby in the summer rain. Au trecut aproape doi ani de când n-am mai un Rusia Azi pe aici. Timp în care cică marele Urs, așadar capabil prin excelență denominativă, după cum ne anunță zilnic presa noastră haștag liberă,… Citește în continuare Rusia Azi 8

Dau ieri noapte un whatsapp celor trei amici de la SSR: slujbă personală! (poza din stânga). Știam că există ocultisme la 40 de zile, dar nu și dacă e vreo pomană specială la 40 de ani - 4 decenii de când nu mai e pe aici superba unicornelia noastră; ancorată acum pretutindeni radiofonic. Unul dintre… Citește în continuare Damian PRIEST –  Rise For The Night

Dacă aproape tot internetul a explodat, încerc și eu un fel de recenzie pentru episodul 2, sezonul 5 din Demon Slayer - ca întotdeauna, fără vreo remunerație 😦 . Și cred că cel mai potrivit ar fi să descriu treaba cam cum probabil ar fi trebuit să descriu de la bun început bolșevismul nostru cumplit… Citește în continuare Balance of Power – Never Be Here Again (2024)

Cu ocazia asta am dat și eu o căutare simplă culoarea violet pe Google - că poate așa mai pricep cât de cât de ce tot am convingerea că fetele de la Roselia au pus în scenă cântecul de lebădă al zonei melodice viteziste prin imnicul liliachiu Fire Bird (2019). Și de ce, privind coperta… Citește în continuare Violet Eternal – Reload the Violet (2024)

When the darkness hits and we can't be saved: we ram di dam dam dam, WE WILL RAVE! 😀 😀 😀 😀 Rave fiind un soi de atitudine socială cu plus muzical pe care-l adoptau unele colective de pe la începutul anilor `90 care se prinseseră (repede) că va fi încă și mai dificil de… Citește în continuare Kaleen – We Will Rave (Eurovision 2024)

Sfera cinematografică WWE se definește și prin spargerea barierelor (altfel imbecil denumită gusturile nu se discută) muzicale. Săptămâna trecută, în cadrul evenimentului Backlash ținut în Lyon, am văzut cum costumari, puștoaice ochelariste cu aparat dentar sau piețărese grase cântau din toți ficații refrenul heavy Downstait - Kingdom: caaaaant take my freeeeedom etc. Un refren dintr-o… Citește în continuare def rebel – You Don’t Want None (tema AJ Styles 2024)

De când am dat peste temele muzicale Akatsuki şi Pain din Naruto, îmi place să bag de seamă cântarea Denia Prohodului, motiv pentru care ultimele sărbători religioase le-am cam petrecut cu Trinitas TV. Asta și pentru că sonoritatea cu pricina, via dorința de a trăi (mai bine și mai bine) ce în definitiv caracteriza pretextul… Citește în continuare Allen / Olzon – No Sign of Life (Worlds Apart 2020)

Și dacă ne mai întrebăm câteodată cum de ajung unii să fie icoane pentru sute și sute de mii de oameni, deși nu-i recomandă absolut deloc nici vocea, nici talentul, ieri am primit definitiv răspunsul: o replică pe care ne-a dat-o latura CP0 din concret menționată-n foaia anterioară. Tânărul Selly, internaut cu mare priză la… Citește în continuare Aryem – Horizon Cries

Stăteam ieri ca prostul și așteptam să se deschidă poarta cimitirului la fix 8.00, potrivit afișului de la intrare, ca să încununez cumsecuvine așa-zisa ziua mea și a UNICORNeliei. Într-un final apar groparii cu cheia, coborând relaxați dintr-un Bolt cu vreo juma de oră întârziere. Asta după ce în prealabil eu mă sardinasem disperat prin… Citește în continuare Leah – Archangel (2024)