Cele mai interesante două știri din prezent sunt 1. acceptul Comisiei Europene (executivul nostru suprem neales direct prin vreun vot) pentru ca Ucraina să atace teritorii rusești, deci acceptul lumii #libere de a zice fără opreliști și #SlavaRusia sau #IStandWithRusia, căci copiii din Kursk, de copii ce sunt, bănuiesc că nici ei n-au vreo vină… Citește în continuare Cryonic Temple – Freedom

În urmă cu vreo 5 minute am primit pe telefon un Ro-Alert care ne interesează și care nu-i tocmai tardiv: noua piesă Natalia Bendre. Noua piesă Ovidiu ~Adrian Ordean wanna be~ Anton adică. Fătuca n-a avut vreodată vreo vină sau vreun merit. Prima impresie, și de data asta chiar nu-i nevoie de foarte multe reascultări… Citește în continuare Natalia Bendre – Marea Mea (2024) 

Cum o fi ca fată să te cheme Sky, să ai nici 14 ani și să iei medalie la marile Jocuri Olimpice și Paralimpice, ba să mai ai și povara imperiului isteric și egocentristic britanic pe umeruții tăi? - care a nenorocit printre alții și indivizi ca Andy Murray. Iar societatea și presa noastră vorbesc… Citește în continuare DragonForce & Elize Ryd – Doomsday Party (2024)

România de azi e de-o bizarerie infernală. Pentru că indiferent de taberele dârze, cu rating, urmărite consistent, punctul comun e mereu strident: Muie Tineri. Să luăm spre exemplu cazul vacciniștilor și nevacciniștilor prin filtrul festivalului Untold. Unii au prilejul astfel să spună că tinerii care s-au vaccinat au făcut-o pentru că muzica (satanistă) de la… Citește în continuare Natalia Bendre – Întotdeauna

În așteptarea sportivei Jessica Pilz, proba de Escaladă fiind singura care ne interesează la actualele Jocuri Olimpice și Paralimpice, se mai întâmplă și evenimente care atrag sensibil atenția: SNSPA, Șpăguță, acum și moartea muzicianului Nicu Covaci. Nu că decesul în sine ar fi foarte interesant, că doar nu s-a sinucis din greața nemeritocrației, n-a dat… Citește în continuare Phoenix – În Umbra Marelui Urs (2000)

Iar dacă odiosul contemporan Voltaj tot ne horăște cântece patriotice ca-n Plenarele C.C. deși suntem în 2024, manevră fabuloasă din moment ce originalul Voltaj optzecist se gândea mai degrabă la Nori de Hârtie, ținem să reamintim că de ani de zile noi scriem pe aici despre nenorocita aia de SNSPA: una dintre principalele fabrici autohtone… Citește în continuare RAPPA – Birtul Înţelepţilor (Lumea Lui Trebuie)

Cineva zicea că doar trăind te poți regenera. S-ar putea totuși ca manifestul Alexandrei și Georgianei din Lupeni sau Alexiei din Șura Mare să se regenereze și așa, deși pentru ele e oricum foarte nedrept. Cumva noi încă trăind, mai degrabă și prin muzică decât prin vreun haștag parteneriatstrategic, reîntâlnirea cu gașca din Fairy Tail… Citește în continuare Yasuharu Takanashi – Saigo no Mahou

Dacă turneul de tenis denumit UniCredit, deci evident patronat direct de mafiotul analfabet Ion Țiriac, s-ar fi petrecut în București, mi-aș fi călcat acum mai pe suflet decât atunci când mă mai duc pe la concertele Metalhead, organizate de fapt sub egida Băgăm-2000-în-Colectiv, pentru că la ediția de anul ăsta, ca favorită numărul 1, participă… Citește în continuare Persona – You Can’t Stop Me (2021)

Sub egida „Nu-ți uita tradiția!”, postul muzical de televiziune Hora TV ne anunță în antent că o belim dacă suntem ne-adegvați. Iar anunțul milițian rulează amenințător de ani de zile pe site-ul oficial al stației muzicale respective. Deci nu este vreo scăpare efemeră sau vreo licență poetică. Prin urmare, eu unul nu prea pot accepta… Citește în continuare Carmen Trandafir – Am uitat… pa!

Ultimul sezon Demon Slayer a fost temporar un dezastru plictisitor. Temporal însă, sperând că a jucat un rol mai degrabă de intro, s-ar putea, în ciuda reflexiilor destul de grăbite, să fie ce poate că vrea să fie, anume doar un punct de temelie în sine, deși, momentan, criticii de profil se rezumă la a… Citește în continuare Desireless – Voyage, Voyage vs. Hiei – Kuchibue Ga Kikoeru & Tasogare ni se o Mukete

Printr-un destin nefast, cum finalmente sunt toate destinele, mai ales când delicată fiind te cheamă Anca Lungu sau Monica Bârlădeanu și alegi doar să impresionezi vreun frumușel recompensat de Pfizer, am pe rafturi și o diplomă de tehnician în turism. Desigur, n-am avut vreodată ce face pe bune nici cu aia pe aici. La Margaretele… Citește în continuare Advocacy – Prayer for the Reckless (2024)

Uitasem să zic și că anul trecut, pe 23 mai, ziua când se împlineau fix 40 de ani de la moartea uniCorneliei noastre, mucenici extrapolați gen, nu m-am abținut și am spionat după copacii cimitirului mai ceva ca Ela, frumoasa cerșetoare-iancuguda de acolo, sperând că se mai împart niște vise și niște vorbe de duh… Citește în continuare def rebel – Head Of The Table (tema Roman Reigns)

Și cică de ce am abandonat Rapidulețul din prezent... păi pe fata aia a ucis-o și defrișarea pădurilor cu specific corporatist de tip Dan Șucu (IKEA etc.). Hilar însă cum presa noastră de frunte titrează acum doar: Fata care a murit sunând la 112. Iar pentru că aproape că nu există indivizi în țara asta… Citește în continuare Stargate – Life is an Illusion (2024)

Treaba noastră nu-i să aplaudăm normalitatea, precum gazetarii noștri faimoși ucigători de idei, de personalitate și de limbi (română sau straină) ce aplaudă doar și doar dorința băieților, știind cumva că spunând adevărul, deci insistând pe importanța meritocrației și competenței, ei înșiși n-ar mai fi delegați pe diurne grase prin te miri ce colțuri ale… Citește în continuare John Cena – My Time Is Now (2)

După cum se știe, problema noastră cu intelectualii (de TV) autohtoni e că mai niciodată ei nu-și aparțin. Adică, dincolo de duhoarea jumătăților de adevăr pe care le expun, putoare infinit mai nașparlie, propaganda pură măcar având scuza că-i ușor palpabilă, deseori mult mai estetic decât suntem noi, cetățenii, capabili s-o facem, e că ei,… Citește în continuare John Cena – My Time is Now

Din același ciclu autohton: marea belea nu-i prostia maselor cât prostia elitelor. În episodul de azi - Valentin Protopopescu, realizator de marcă la ditamai Radio România Cultural (altfel gazeta snobilor de dreapta). Dau și eu la Eurosport ca să mai văd ceva de la Wimbledon. Juca Bianca Andreescu. Și din 5 în 5 secunde, comentatorul… Citește în continuare Millennial Reign – Trust (2024)

Sub stindardul Conferinţa Naţională România Inteligentă avem parte doar de superficialitate, comoditate, ignoranță și prețiozitate. Ce nu înțeleg ăștia, sau nu vor să priceapă, e că drogurile și alcoolul sunt rareori cauza, deseori consecința. Ce nu înțeleg mărimurile noastre publice, sau nu vor să priceapă, e că doar exaltarea formei nu va îmbunătăți fondul. Degeaba… Citește în continuare Universal Mind Project – A World that Burns

Și dacă tot suntem noi cu gânduri muzicale, România recentă aproape blocându-se-n intenții de profil, trebuie să spunem că tocmai isteria din jurul concertului Coldplay de la București ne-a bucurat foarte mult. De la șefii SRI până la marii popi, de la jurnaliștii de frunte până la politicienii de vârf și de la personaje celebre… Citește în continuare Stela Botez – Vinișor vs. Myrath – Temple Walls

Am avut azi de făcut niște drumuri în ciuda canoanelor sfătoase ANM-istice. Și singura parte bună a poveștii caniculare din București și a poveștii mele în general, în special din autobuze, au fost fetele evident vizibil foarte mișto, râzând minunat și vorbind (!!!!!!) și făcând caterincă de ipostaza lor forțată, animație aproape de exod pe… Citește în continuare Perseus – Il Labirinto Delle Ombre vs. Frameshift – La Mer

Printre enormitățile care ies de obicei la suprafață când are loc un eveniment sportiv important, presa noastră de specialitate cu rating (că vedetele nemeritocratice ne interesează aici) s-a întrecut azi, după meciul România - Ucraina, în bizarerii tembele. Dincolo de faptul că Dan ~Zlovenia, Zlovacia, Izdrael și Belgea~ Filoti și Lucian Lipovan, doi jurnaliști care… Citește în continuare Sunburst – From the Cradle to the Grave (2024)