Ca individ care a înghițit niște fenomene extreme securistoidale pe la Stația Meteo Băneasa, ultimul prim-subiect național îmi pare doar o altă formă vocală a jumătăților de adevăr din ultimii noștri 30 și ceva de ani - măcar înainte era doar minciună, deci ușor de mirosit. Deunăzi, Vrăjitoarea-Albă ia atitudine, fără a neglija aspectul binelui,… Citește în continuare BEYOND THE QUEST (2024)

Cred că cel mai eficace ar fi să zic doar că plictiseala este comoditatea celui care se plictisește, nicidecum vreo rațiune estetică. Probabil de-aia cred că muzica bisericească, cel puțin așa cum ne-o prezintă azi Wikipedia, anume acuitate a simțurilor, mie cel puțin se manifestă teribil prin compozitorul Yasuharu Takanashi - el în sine fiind… Citește în continuare Yasuharu Takanashi – tema Natsu vs. Dragon Eaters (2024)

Telefonul mobil de azi, ca aparat, n-ar fi mare scofală fără internetul din el. Iar internetul este de departe cea mai tare invenție a omenirii. Prin urmare, noile reglementări privind cât și cum și când poate un tânăr să folosească telefonul mobil în școli nu doar că sistează abrupt cam singura noastră născocire epocală ca… Citește în continuare A Dying Planet – When the Skies Are Grey

Dacă aș avea azi un tânăr pe mână, unul dintre foarte puținele lucruri pe care aș ține morțiș să-l insuflu ar fi statul departe de personaje odioase precum al de David Popovici. Și nu neapărat pentru că gloria sportivilor se bazează mereu pe furt (comanda firmelor de păcănele, dopaj - fără injecții n-ai cum ajunge-n… Citește în continuare Heavens Gate – Livin’ in Hysteria (1991)

M-am trezit ieri noapte pe la 3 cu o mare poftă de dulceață de gutui. Probabil visasem ceva. A doua zi plănuisem să-i las uni(Corneliei) niște cicolățele la poza-n sepie mai degrabă pentru că vechea amică Gimme Chocolate! în weekendul ăsta va fi sub forma Ratatata ca temă muzicală a spectacolului Bash in Berlin -… Citește în continuare Carmeria – Tragédie D’amour (2024)

Sunt unul dintre cei mai pătimași fani SS Lazio Roma din toată istoria de 125 de ani a clubului. Și ca dovadă e suficient s-o menționez pe unica fată pe care probabil am iubit-o vreodată. Atunci când ea s-a prins că nici eu, nici ea nu putem respira cum trebuie într-un singur univers, mi-a trimis… Citește în continuare Toni Malco – VOLA, LAZIO, VOLA!

În ultimul concert cântat și publicului universal, vocalista Asami zice la un moment dat cam printre dinți că unde e lumină e și speranță și că, deci, unde există ceva speranță firesc există și lumină: This song is called... JUDGMENT DAY!. Sau, fiind încă liberi să ne imaginăm lucruri, din moment ce acest show a… Citește în continuare Lovebites – Knockin’ At Heaven’s Gate (live in Tokyo 2023)

În liceul meu retard, căci așa se întâmplă pe aici dacă nu cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva, o profă de română, aflată în pragul pensiei după ce contribuise destul la niște manuale de profil adulate și azi, la prima mea teză corectată, m-a întrebat ce dracului caut pe acolo în loc să fiu… Citește în continuare Anna Blue – Silent Scream

La sugestia amicului Daniel Păunescu. Per total, nu-i o descoperire la fel de interesantă precum niște Pentangle, dar măcar din două rațiuni merită menționată 1. importanța dialogului ce poate dezvălui chestii mișto, tăcerea ori mai degrabă jumătățile de colocvii neavând forța asta a aflării 2. punctual, frumusețea reciclării - pe care de altfel se bazează… Citește în continuare Betsy Legg (1971)

Era să zic trei muzicalități. Sau trei eufonii. Dar noi, Doamne Ascultă!, vorba ălora de la Hora TV, nu suntem nici tovarășul Ștefan Alexiu, nici tovarășul Gabriel Liiceanu. Așa că alegem doar trei, presa muzicală serioasă din lumea asta apelând la condensări atunci când se vrea neapărat vorbitul despre ceva fără însă a se simți… Citește în continuare Trei (Maria Ilie, Dark Tranquility, Attractive Chaos)

12 noaptea. Dau să văd finalul meciului dintre Mirra Andreeva și Jasmine Paolini. La Digi Sport 4, companie privată. Comentator: tovarășul Ștefan Alexiu. Și cu episodul ăsta mi-e foarte clar pentru totdeauna că-n jegul ăsta de țară pur și simplu nu se poate flexibiliza dictatura nemeritocrației. Ce să ne mai tot agităm cu păienjenișuri structurale… Citește în continuare Eunomia – Carry On

Ultima imagine la care m-am uitat ieri, coborând din autobuz, era o tipă destul de împopoțonată care totuși își notifica un top cu Metallica. Întâmplare oricum mult mai credibilă decât notificările convenabile drept introducere de texte etatiste pe care ni le spun mai nou psihiatrii.rockeri.scriitori, nu?. Habar n-am din ce generație o fi făcând parte… Citește în continuare HammerFall – Avenge The Fallen (2024)

Alte două evenimente recente ne fac să nu știm dacă mai întâi să ascultăm Riverside - Towards the Blue Horizon sau Living Colour - Cult of Personality: 1. comunicatele deja fostei mâini drepte a decidenților noștri sanitari, anume intelectualul de #TV Gabriel Diaconu 2. conflictul intelectualilor din mass-media pe tema bronzului de la gimnastică. S-o… Citește în continuare Elvellon – A Vagabond’s Heart (2024)

Cele mai interesante două știri din prezent sunt 1. acceptul Comisiei Europene (executivul nostru suprem neales direct prin vreun vot) pentru ca Ucraina să atace teritorii rusești, deci acceptul lumii #libere de a zice fără opreliști și #SlavaRusia sau #IStandWithRusia, căci copiii din Kursk, de copii ce sunt, bănuiesc că nici ei n-au vreo vină… Citește în continuare Cryonic Temple – Freedom

În urmă cu vreo 5 minute am primit pe telefon un Ro-Alert care ne interesează și care nu-i tocmai tardiv: noua piesă Natalia Bendre. Noua piesă Ovidiu ~Adrian Ordean wanna be~ Anton adică. Fătuca n-a avut vreodată vreo vină sau vreun merit. Prima impresie, și de data asta chiar nu-i nevoie de foarte multe reascultări… Citește în continuare Natalia Bendre – Marea Mea (2024) 

Cum o fi ca fată să te cheme Sky, să ai nici 14 ani și să iei medalie la marile Jocuri Olimpice și Paralimpice, ba să mai ai și povara imperiului isteric și egocentristic britanic pe umeruții tăi? - care a nenorocit printre alții și indivizi ca Andy Murray. Iar societatea și presa noastră vorbesc… Citește în continuare DragonForce & Elize Ryd – Doomsday Party (2024)

România de azi e de-o bizarerie infernală. Pentru că indiferent de taberele dârze, cu rating, urmărite consistent, punctul comun e mereu strident: Muie Tineri. Să luăm spre exemplu cazul vacciniștilor și nevacciniștilor prin filtrul festivalului Untold. Unii au prilejul astfel să spună că tinerii care s-au vaccinat au făcut-o pentru că muzica (satanistă) de la… Citește în continuare Natalia Bendre – Întotdeauna

În așteptarea sportivei Jessica Pilz, proba de Escaladă fiind singura care ne interesează la actualele Jocuri Olimpice și Paralimpice, se mai întâmplă și evenimente care atrag sensibil atenția: SNSPA, Șpăguță, acum și moartea muzicianului Nicu Covaci. Nu că decesul în sine ar fi foarte interesant, că doar nu s-a sinucis din greața nemeritocrației, n-a dat… Citește în continuare Phoenix – În Umbra Marelui Urs (2000)

Iar dacă odiosul contemporan Voltaj tot ne horăște cântece patriotice ca-n Plenarele C.C. deși suntem în 2024, manevră fabuloasă din moment ce originalul Voltaj optzecist se gândea mai degrabă la Nori de Hârtie, ținem să reamintim că de ani de zile noi scriem pe aici despre nenorocita aia de SNSPA: una dintre principalele fabrici autohtone… Citește în continuare RAPPA – Birtul Înţelepţilor (Lumea Lui Trebuie)

Cineva zicea că doar trăind te poți regenera. S-ar putea totuși ca manifestul Alexandrei și Georgianei din Lupeni sau Alexiei din Șura Mare să se regenereze și așa, deși pentru ele e oricum foarte nedrept. Cumva noi încă trăind, mai degrabă și prin muzică decât prin vreun haștag parteneriatstrategic, reîntâlnirea cu gașca din Fairy Tail… Citește în continuare Yasuharu Takanashi – Saigo no Mahou