Cea mai frumoasă chestie din ultimul concert Black Sabbath (Back to the Beginning) e tocmai răceala ce transpare pe formă dinspre scenă. Tony, Bill și Geezer cel mai probabil știau că Ozzy nu mai are mult. Totuși, n-au dat-o-n bunul stil occidental modern, nu s-au dedat la un fuck dulceag. Ei, membrii Black Sabbath, la… Citește în continuare Black Sabbath – Children of the Grave 2 (1998)

Cică (și) serotonina e foarte alterată de pastilele de nebuni pe care le iau zilele astea. De fapt, potrivit documentației ANM (Administrația Națională a Medicamentului), în special serotonina e atunci... stimulată. Încă nu-mi dau seama, cert e că mai nou fac din ce în ce mai des diaree din aia emoțional-plăcută; acțiune care, de disconfort teoretic,… Citește în continuare tema Kenny Omega (live in Texas 2025)

Printre destule texte delicioase scrise-n perioada comunistă pe care le putem azi savura, atâtea fragmente câte au mai rămas după arderile-unison din zorii lui 1990, regăsim două documente declasificate (catalogate Strict Secret la momentul redactării - 1965) ce-l vizează pe Emil Cioran. Sunt paragrafe care atunci, privind retrospectiv, păreau normale. Astăzi, paragrafe similare ne par… Citește în continuare Philosophobia – King of Fools (2025)

Mor după cum pronunță Jemina Robineau passé și effacer! Iar cruntul din intonația fetei de la jumătatea celor două cuvinte-fatidice nu prea cred că se aliniază labirintărismului specific Loarei - de unde e originară actuala vocalistă Antipod. Dacă în rest balada asta se menține măcar în tiparele pe care Ioan Gyuri Pascu le descria ca… Citește în continuare Antipod – La vie au temps (2024)

Un articol care circulă cu succes (accesări) zilele astea în presa din România vorbește despre statisticile privind violența domestică la nivel european, capitol unde firesc ca nație suntem fruntași (lipsa de educație, ortodoxism ultra-selectiv, securism frustrant etc.). Dar mai mult în analiza cu pricina mă interesează acum cifrele care o plasează și pe Finlanda în… Citește în continuare AVKRVST – Waving at the Sky (2025)

Balaurul meu e cu două capete, cel mult trei. Mă gândesc acum că ar fi interesant să plusez și să mă apuc și de droguri crâncene doar ca să văd dacă pot vrea să ies și din alea, din stările alea specifice deosebite adică. Și a fost o perioadă când la modă era man(e!) în… Citește în continuare Enbound – The foresight bleeding in your heart (2025)

Încă mă întreb dacă fata aia cântăreață din Astra Lost In Space s-a înrolat în misiunea suicidară din naivitate sau din enormă frustrare. Orianna, fata centrală din acest disc costarican, știm că pleacă-n univers mai degrabă din greață proprie, basculând între a găsi un echilibru între naivitatea sa inițială și un soi de penitență venită… Citește în continuare Fractal Sun – Dark Project I: Despair (2020)

O platitudine zice totuși bine că e o diferență consistentă între circ și spectacol. De exemplu, e o mare diferență între show-ul în regim dedicativ pe care îl oferea Fabrice Santoro și dramoletele lui Gael Monfils. Sau între spectacolulul de tip Santoro și maimuțăreala cu băgatul mingilor în buzunar de tip Mansour Bahrami. Platitudinea însă… Citește în continuare Tema Will Ospreay

Azi ar fi fost o zi perfectă ca să mă sinucid. Deși, pe aici, după cum ar zice Cioran, zi de zi e un bun motiv, căci dacă înțelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toții pe loc. Iar cum istoria noastră dovedește… Citește în continuare Cargo – Povestiri din Gară (2)

De mic mi s-a tot zis că ar fi bine să mă fac (orice) cadru medical. Am avut mereu un soi de negreață biologică probabil nativă. Mai mare fiind, confruntându-mă ca noi toți cu mult prea generalizata incompetență din domeniu, îmi intrase-n cap că poate n-ar fi rău dacă măcar la senectute m-aș reconverti profesional,… Citește în continuare Roland Kovac – Birth Of A Saint (1971) vs. Laura Thorn – La Poupée Monte Le Son (Eurovison 2025)

Am stat azi la o trecere de pietoni lângă o fată areală. Mă uitam la blugii ei complet albi de parcă răsfoiam iar Marea Călătorie a Omului de Alice Roberts. Iar la părul ei pe jumătate roz mă uitam cum se uita inițial Victor Petrini la cizmele peste genunchi ale Matildei. Noroc că după traversare… Citește în continuare Battle Beast – Circus of Doom (Live in Helsinki 2023)

Cel mai sinistru mesaj declarativ public autohton din prezent cred că vine din partea mișcării rock din România. Pe lângă faptul că denominația cu pricina indică mai degrabă înfiptul unui băț monopolizator decât vreun ecou autentic, căci de exemplu și eu ascult rock și, după cum vom vedea, nu-s deloc pe frecvența respectivilor, fondul dă… Citește în continuare Imminent Sonic Destruction – Memento Mori (2025)

Duminica asta vom putea vota și altceva, anume personajele prezente pe scena concursului Eurovision. Și oricât de ridicol ar fi votatul în artă, pare chiar și așa o alternativă cel puțin mai simpatică decât alegerea între războinicii diplomelor de BAC - nicidecum alegerea între cine știe ce tratate politice. Păi cum sună Y la musica… Citește în continuare Melody – Esa Diva (Eurovision 2025)

Știu parțial cine e Corina. Cu toții însă avem formele noastre de durere, nefiind pe fond mai speciali decât alții, deci nu Corina în sine mă interesează acum, ci mai degrabă faptul că această Corină se exprimă acum și aici prin cea de-a 9-a artă, manieră fabuloasă pe a cărei bogăție am fost cam singurii… Citește în continuare B.U.G. Mafia – Corina & Carmen Trandafir – Drumul (2025)

De 35 de ani încoace, mai ales atunci când sunt alegeri prezidențiale, în România se trezește mitul Ion Rațiu. De parcă Rațiu, presupunând că ar fi fost vreun neprihănit, ar fi dat alt curs istoriei. Sau că, dacă monarhia ar fi fost (re)pusă în drepturi, Mihai ar fi făcut mare brânză. Drumul ar fi fost… Citește în continuare Amaranthe – 365

Mi-a părut destul de rău că trupa asta nu s-a dezvoltat (ramificat). Rămânem însă cu momentul interesant din 2013 care în primul rând dă seama importanței teoretice. Și n-o face comod ca-n Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului de pe la Administrația Națională de Meteorologie, ci și oferă o mostră captivantă de cum bucuria (reușita etc.)… Citește în continuare Dreamstate & Elize Ryd – Evolution (2013)

Sub egida „Pe mâna unor puști psihopați democrația devine o arenă în care președintele e doar un Boss Battle”, unul dintre decidenții noștri, anume psihiatrul-intelectual Gabriel Diaconu, dă seama pe fond, în ultimul său comunicat public, neajunsului cu care societatea noastră se confruntă în virtutea ameliorării generației tinere și generației încă nenăscute: expertocrația-comodă. În alegoria… Citește în continuare Royal Hunt – Legion of the Damned vs. D-Generation X

Iar treaba aceluiași Cioran cum că cel ce n-a rătăcit transportat și melancolic prin parcuri nu va înțelege grația mozartiană s-a reconfirmat și acolo unde s-a întâmplat să ne mai uităm: ieri noapte, când Kerry King, o icoană a muzicii raționale moderne, a deschis cu un solo de chitară intarea sonoră-n arena Wrestlemania a cascadorului… Citește în continuare Doi (A Day To Remember, Arion) 2025

Rareori pot scăpa de frământarea gândului că cineva mă va lua serios la rost în privința verdictului pe care l-am dat cu vreo 10 ani în urmă, reluat și ca etichetă în tentativa de expozeu a stației noastre radio, anume că din tot mai degrabă aș trimite-n spațiu (cu rol informativ) discul Sound Horizon -… Citește în continuare Patru (Buried Realm, Epica, Elvenking, Everon) 2025

Giardini di marzo, după cum, ca fir de latinitate, știe orice român care nu s-a preocupat doar de TV, Facebook sau Tik Tok, se traduce drept gradina lui martie - unii presupun că și sintagma Ploaie în Luna lui Marte tot de pe aici își trage seva. Giardini di Marzo este în orice caz numele… Citește în continuare Federica Buda – Giardini di Marzo