When the darkness hits and we can’t be saved: we ram di dam dam dam,
WE WILL RAVE! 😀 😀 😀 😀
Rave fiind un soi de atitudine socială cu plus muzical pe care-l adoptau unele colective de pe la începutul anilor `90 care se prinseseră (repede) că va fi încă și mai dificil de vorbit cu Articolul, Volumul, Paragraful, Instrucțiunea: Adunarea Comitetului.
Iar dacă tiparul ăla esențial crescendo al stilului mai și convinge, atunci cred că avem de-a face cu energie mișto. Vorbesc acum despre melodia cu care Austria se prezintă anul ăsta la acel concurs care, vorba lui Adrian Soare, ne-a mânc… vreau să zic că ne-a încântat zilele.
Pe mine m-a convins cel mai mult din tot ce se pune-n scenă anul ăsta la concursul respectiv muzical devenit între timp de-a dreptul buclucaș – în special din punct de vedere socio-politic (corect). Mă convinge în general.
Și nu m-a convins doar pentru că are dinamismul preluat de la niște Bomfunk MC’s (trupă pe care nu înțeleg de ce paginile de specialitate continuă să o situeze în zona hip-hop când de fapt e rave toată ziuă.. dar asta e cu totul altă discuție) ori AAA, ci mai ales pentru că mi se pare a fi ce-și dorește tematica Eurovision în autenticitatea sa, totodată fără a cădea-n la rândul său devenit popular termen demagogie.
Cu elementul progressive(!) sonor ne-am lămurit, da? Dar mai e și factorul dans. Care, potrivit viselor mișcării rave, dublează argumentul. Dansatorii Go-Go plini de foc animat, la propriu chiar lol, ce însoțeau manifestul (?) rave încă de la începuturi, mi se par aici, în cazul domnișoarei Kaleen, că-și trag credibil seva din animația de bază – mișcare, dinamism, viață în definitiv – care se predă altfel destul de abecedaristic pe la primele cursuri de Artă.
Dar pe cât de banală pare teoria aia a ritmului, una care descrie indubitabilul dorinței de a perpetua și menține specia, oricare ar fi ea, deci a vieții, pe atât de dificil e transpunsă convingător în mișcările artistice. Pentru că a te mișca doar de dragul de a te mișca, de a vorbi doar ca să nu taci, e un paravan după care se ascunde îndeobște mediocritatea, de unde poate și minimalizarea, pe bună dreptate, nu doar a subgenului subliniat acum (care nu-i tocmai complementar intrăii prin tenebrele portativului), ci și a oricărui alt nestatic neprivit costumat.
Or, Kaleen & co. cred că au gândit foarte interesant tonusul, dincolo de cerințele specifice obligatorii muzică-imagine Eurovision. Sau, mai exact, au dat seama substanței obiectivului declarat de acolo.
De asemenea, versurile sunt mult peste media evenimentului. Apelează atât la expresia rave, istoric, cât și la miezul dorinței zdravene la cap de a trăi, acum, pe care Eurovision se presupune că o promovează, dar pe care a alambicat-o prea des cu stereotipii diplomatice – venite din toate zonele muzicale, chiar și din partea unora ce-s considerate a fi mult mai pretențioase, dar care, robotizate-n cerc, uită treaba importantă: dinanismul, viața. Infinit mai emancipate mi se par a fi rândurile: See only silhouettes/I just wanna forget/About everything we said/And the demons in my head.
Chiar și pe la spectacolele progressive s-a ieșit, se iese și probabil se va ieși din formalitatea potrivit Articolului, Volumului… Adunării Comitetului mai anevoios decât aș vrea, în ciuda faptului că teoretic recurgerea la mai multe mijloace înlesnește deschiderea orizonturilor; darămite la un subgen ce se definește mai degrabă prin atitudine, așadar mai expus. Segmentul onomatopeic din wwr însă topește formele fără fond. Ritualul de împerechere, comunicarea autentică, n-a fost niciodată vulgar în natură.
Kaleen & co. îndrăznesc să spun că sunt cam pe același palier vital cu ecranizarea (show-ul comercial) Pink Floyd – The Wall sau cu orice festival Babymetal: corul de copii we will rave! succede crucificării personajului din scenetă. Se condensează sudalma vitală pe care au urlat-o/ar fi trebuit s-o urle adolescentele, altfel fete tare imaginative, Georgiana și Alexandra din Lupeni: capacitatea de a deschide orizonturi dincolo de Articole, Volume, Instrucțiuni, Adunări ale Comitetului.
Notă: un alt punct de reper important pentru acest Eurovision ar fi prestația trupei norvegiene de prog. folk metal pe nume Gåte.
...louder!!!
un gând muzical 