Cele mai importante subiecte autohtone de actualitate sunt de departe 1. majoritatea care (iar) a votat Pe Nimeni 2. lipsa oricărei decențe a celor care au pus din plin umărul la starea de fapt. Așa-zisul șoc Călin Georgescu vine mult după în ordinea priorităților. Mai întâi, că ieri a fost o zi aproape minunată. Puțin… Citește în continuare Fellowship – Victim (2024)

Tot zilele trecute, printre suitele ANM-istice frustrante și coactive, am mai primit și alte mesaje pe telefon. Mama cu gifurile Bubu & Bubulina plus Căpulete, un fost coleg de liceu care-mi zicea că tocmai ce mă visase înaintea Spirocheților facebook-iști deja binecunoscuți (și bârfiți, nicidecum dialogați) prin acea instituție de Siguranță Națională, dar și amicul… Citește în continuare Post Scriptum – Un Cîntec Veșnic Nou (1981)

Sau din categoria we didn't say goodbye this time Cu cât ești mai mic, cu cât ești mai prost, cu cât ești mai analfabet, cu atât ești mai crunt, cu atât îți bați joc mai mult de oamenii care îți sunt superiori. De-asta mă bucur când îi văd acum pe coate-goale, când îi văd pe… Citește în continuare Delain – Dance with the Devil (2024)

Un referendum a rămas cam singurul moment ștampilat când se mai simte cât de cât democrația. În rest, doar absenteismul dă speranța că se vorbește liber despre cadrul cu josul în sus. Citind ce-i întrebat acum poporul (bucureștean), cred că mai degrabă voi prefera să mă pregătesc pentru Survivor Series din respectivul poimâine. Primele două… Citește în continuare Paul Di’Anno – Strange World

Sting - Shape of My Heart, Bjork - Venus As A Boy și Eric Serra - The Experience of Love sunt principalele motive muzicale din capodopera cinematografică Leon - splendoare nu pentru că pelicula ar fi desăvârșită, convenabilul cel puțin umflând topica, ci pentru că, privind istoric, azi nici măcar arta nu prea mai are… Citește în continuare SmackDown! – Last Man Standing 

Una dintre cele mai importante funcții dintr-o țară ca România este cea de boss la Comisia Juridică a Camerei Deputaților. Pentru că implică perpetuu și observații etice într-un context vital. Până deunăzi, poziția cu pricina a fost în seama Laurei Vicol, celebra avocată a marilor noștri interlopi. Bizareria pentru mine însă, ca român trăitor mereu… Citește în continuare Linkin Park – Heavy Is The Crown (2024)

Ultimele informații oficiale pe care le avem despre cazul 6 decembrie 2023 Lupeni, adică despre una dintre cele mai tari proclamații autohtone din 1989 încoace, menționează cabalistic și ceva bully școlar. Scârț! De parcă mega finuța aia din videoclipul Numb ar fi trecut peste tot prin același calvar. Alexandra și Georgiana, precum deosebita din acea… Citește în continuare Trei (Vo Williams, Nightwish, Xandria)

Ca individ care a înghițit niște fenomene extreme securistoidale pe la Stația Meteo Băneasa, ultimul prim-subiect național îmi pare doar o altă formă vocală a jumătăților de adevăr din ultimii noștri 30 și ceva de ani - măcar înainte era doar minciună, deci ușor de mirosit. Deunăzi, Vrăjitoarea-Albă ia atitudine, fără a neglija aspectul binelui,… Citește în continuare BEYOND THE QUEST (2024)

Cred că cel mai eficace ar fi să zic doar că plictiseala este comoditatea celui care se plictisește, nicidecum vreo rațiune estetică. Probabil de-aia cred că muzica bisericească, cel puțin așa cum ne-o prezintă azi Wikipedia, anume acuitate a simțurilor, mie cel puțin se manifestă teribil prin compozitorul Yasuharu Takanashi - el în sine fiind… Citește în continuare Yasuharu Takanashi – tema Natsu vs. Dragon Eaters (2024)

Telefonul mobil de azi, ca aparat, n-ar fi mare scofală fără internetul din el. Iar internetul este de departe cea mai tare invenție a omenirii. Prin urmare, noile reglementări privind cât și cum și când poate un tânăr să folosească telefonul mobil în școli nu doar că sistează abrupt cam singura noastră născocire epocală ca… Citește în continuare A Dying Planet – When the Skies Are Grey

Dacă aș avea azi un tânăr pe mână, unul dintre foarte puținele lucruri pe care aș ține morțiș să-l insuflu ar fi statul departe de personaje odioase precum al de David Popovici. Și nu neapărat pentru că gloria sportivilor se bazează mereu pe furt (comanda firmelor de păcănele, dopaj - fără injecții n-ai cum ajunge-n… Citește în continuare Heavens Gate – Livin’ in Hysteria (1991)

M-am trezit ieri noapte pe la 3 cu o mare poftă de dulceață de gutui. Probabil visasem ceva. A doua zi plănuisem să-i las uni(Corneliei) niște cicolățele la poza-n sepie mai degrabă pentru că vechea amică Gimme Chocolate! în weekendul ăsta va fi sub forma Ratatata ca temă muzicală a spectacolului Bash in Berlin -… Citește în continuare Carmeria – Tragédie D’amour (2024)

Sunt unul dintre cei mai pătimași fani SS Lazio Roma din toată istoria de 125 de ani a clubului. Și ca dovadă e suficient s-o menționez pe unica fată pe care probabil am iubit-o vreodată. Atunci când ea s-a prins că nici eu, nici ea nu putem respira cum trebuie într-un singur univers, mi-a trimis… Citește în continuare Toni Malco – VOLA, LAZIO, VOLA!

În ultimul concert cântat și publicului universal, vocalista Asami zice la un moment dat cam printre dinți că unde e lumină e și speranță și că, deci, unde există ceva speranță firesc există și lumină: This song is called... JUDGMENT DAY!. Sau, fiind încă liberi să ne imaginăm lucruri, din moment ce acest show a… Citește în continuare Lovebites – Knockin’ At Heaven’s Gate (live in Tokyo 2023)

În liceul meu retard, căci așa se întâmplă pe aici dacă nu cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva, o profă de română, aflată în pragul pensiei după ce contribuise destul la niște manuale de profil adulate și azi, la prima mea teză corectată, m-a întrebat ce dracului caut pe acolo în loc să fiu… Citește în continuare Anna Blue – Silent Scream

La sugestia amicului Daniel Păunescu. Per total, nu-i o descoperire la fel de interesantă precum niște Pentangle, dar măcar din două rațiuni merită menționată 1. importanța dialogului ce poate dezvălui chestii mișto, tăcerea ori mai degrabă jumătățile de colocvii neavând forța asta a aflării 2. punctual, frumusețea reciclării - pe care de altfel se bazează… Citește în continuare Betsy Legg (1971)

Era să zic trei muzicalități. Sau trei eufonii. Dar noi, Doamne Ascultă!, vorba ălora de la Hora TV, nu suntem nici tovarășul Ștefan Alexiu, nici tovarășul Gabriel Liiceanu. Așa că alegem doar trei, presa muzicală serioasă din lumea asta apelând la condensări atunci când se vrea neapărat vorbitul despre ceva fără însă a se simți… Citește în continuare Trei (Maria Ilie, Dark Tranquility, Attractive Chaos)

12 noaptea. Dau să văd finalul meciului dintre Mirra Andreeva și Jasmine Paolini. La Digi Sport 4, companie privată. Comentator: tovarășul Ștefan Alexiu. Și cu episodul ăsta mi-e foarte clar pentru totdeauna că-n jegul ăsta de țară pur și simplu nu se poate flexibiliza dictatura nemeritocrației. Ce să ne mai tot agităm cu păienjenișuri structurale… Citește în continuare Eunomia – Carry On

Ultima imagine la care m-am uitat ieri, coborând din autobuz, era o tipă destul de împopoțonată care totuși își notifica un top cu Metallica. Întâmplare oricum mult mai credibilă decât notificările convenabile drept introducere de texte etatiste pe care ni le spun mai nou psihiatrii.rockeri.scriitori, nu?. Habar n-am din ce generație o fi făcând parte… Citește în continuare HammerFall – Avenge The Fallen (2024)

Alte două evenimente recente ne fac să nu știm dacă mai întâi să ascultăm Riverside - Towards the Blue Horizon sau Living Colour - Cult of Personality: 1. comunicatele deja fostei mâini drepte a decidenților noștri sanitari, anume intelectualul de #TV Gabriel Diaconu 2. conflictul intelectualilor din mass-media pe tema bronzului de la gimnastică. S-o… Citește în continuare Elvellon – A Vagabond’s Heart (2024)