Exceptând câteva momente introductive Type O Negative şi Sisters of Mercy, Once I had a dream (… and) this is it! e probabil cel mai sexy intro de album din câte cunoaștem.
Vreo 60-70 de muzicieni au contribuit la urmarea deschiderii menționate, Dark Chest of Wonders căpătând, în paralel cu Rhapsody și Opeth, titlul de grandomanie-controlată în zona melodicului metal cadrat simfonic.
Dar, dincolo de ampolozitate, Dark Chest… cred că a însemnat ceva mai mult atât pentru Nightwish, cât și pentru sfera muzicii cu pricina: sintetizare.
Oricât de multe drumuri a deschis Nightwish, și haștag slava că a tot născut epigoni (chiar și pe la noi; trupa Magica), prin Dark Chest… pare mai degrabă că s-au definitivat mesajele power, gothic, groove, thrash, doom, prog, alternative și, de ce nu, chiar clasic – accentul pe cuvântul Once.
Este de altfel piesa ce deschide majoritatea concertelor Nightwish de la lansarea din 2004 încoace. Decizia cu pricina, având în vedere caracterul euforic, lasă loc de alte intepretări, precum o fac I Wish I had an Angel si Nemo pe discul Once, compoziții ce succed Dark Chest…, însă nici nu știu cât e de inspirată luând în calcul antropologia subliniată. Contează mai puțin.
Ce vreau să remarc acum e concentrarea unor linii de gândire ce cred că și-au găsit în bună măsură desăvârșirea pe Dark Chest of Wonders. Bașca, este și melodia unde toți membrii Nightwish (din față) au mereu ceva de spus. Dacă Nightwish obișnuia (și obișnuiește) să dea parțial credit (highlight) fazelor, în compoziția de față nu prea există puncte de respiro vizionând trupeții.
Caracterul de prolog, de vise care se pot ramifica, e cu siguranță acolo: One night the clock struck twelve/The window open wide. Dar cred că la fel de important e și Once I knew all the tales/It’s time to turn back time, deoarece Dark Chest… are și un puternic factor istoric – fără de care nicio muzică (și nimic în general) n-ar fi percepută cât de cât exhaustiv: tendință ce completează mersul mai bun prin viață.
un gând muzical 