Treaba noastră nu-i să aplaudăm normalitatea, precum gazetarii noștri faimoși ucigători de idei, de personalitate și de limbi (română sau straină) ce aplaudă doar și doar dorința băieților, știind cumva că spunând adevărul, deci insistând pe importanța meritocrației și competenței, ei înșiși n-ar mai fi delegați pe diurne grase prin te miri ce colțuri ale planetei, în ciuda faptului că habar n-au unde sunt, nici nu-i interesează unde sunt, a se vedea mirările alea absolut tembele că de ce tricolorii nu iau trenul… TREN!, bălea Filoti în direct, deși, după cum confirmă orice hartă banală, de cam clasa a II-a, distanța implicată era mai redusă decât arealul guguștiucilor din Teleorman.
Totuși, prin presa noastră de frunte, și acum ne limităm la subiectul Digi, competența nu pare a fi chiar atât de moartă. Și ținem să subliniem faza următoare tocmai pentru că priceperea categoriei sociale ce azi are atât de multă putere, deci care ne dictează serios mersul vieții noastre de zi cu zi, a devenit atât de rară-n calitate încât, acum, simțim nevoia să aplaudăm normalitatea.
Și ne referim la un articol care în cursul zilei de azi (ieri deja probabil, la ora tastării noastre) a apărut fix pe prima pagină Digi 24: John Cena, anunț trist pentru fani după 22 de ani de activitate.
Dincolo de faptul că subiectul cu pricina, printre atâta propagandă pro-înarmare, pro-război, pe mine unul m-a surprins teribil, subiectul neavând legătură nici cu dătătorii noștri incompetenți cu piciorul în minge, nici cu vreun alt star pompat îndeobște prin presa noastră, fie sportivă ori teatrală. Cu atât mai mult cu cât știrea era relatată aproape-n timp real, la puțin timp după finalul evenimentului Money in the Bank – netransmis în România pe la vreun TV, deh -, deci care trăda prin excelență interesul pentru meserie.
Deschizând și citind articolul am avut orgasm.
În primul rând pentru că traducerea din cuvântarea lui Cena de pe scena MITB este impecabilă.
Și nu-i o traducere tocmai scurtă, nici una lipsită de tenebrele metaforelor unei limbi străine.
Deci, autoarea, numita Andreea Burghelea, nu doar că știe mult mai multe exprimări decât Filoti și Codirlă și Lipovan și Oprișan și Niculescu și toți sclaveții firmelor de păcănele (cu naționalismul jurnalistic în bot promovând paradoxal apucăturile corporatiste), dar are și bunul-simț de a se interesa atunci când își exercită meseria de jurnalist, spre deosebire de toți tâmpiții ăia faimoși și trimiși și ecusonați.
Fata, evident, s-a informat, a luat discursul cu pricina la rost, l-a disecat, l-a tradus și l-a relatat publicului cum trebuie.
Mai mult, spre deosebire de mult mai cunoscuții ei colegi de breaslă, jurnaliștii GSP de exemplu, măreții presei sportive din România care-și tot dau premii între ei, nu a inserat în știre judecăți tembele de valoare, având mereu grija curatului informativ. Semn că tipa nu-i pierdută mecanismului de propagandă. Sau, cine știe?, poate că refuză abjectul din te miri ce alte motive. Oricum, remarcabil, mai ales în ciuda mediului ei înconjurător.
M-am uitat ieri noapte în direct, prin platforma WWE Network, la show-ul cu pricina. Și în timp ce Cena își ținea mementoul, mi-am amintit cum cândva, mai energic fiind, mi-am cumpărat tot echipamentul cascadorului-actor ca să declam mai strident ceva ce mi se părea că e complet uitat prin România noastră: hustle, loyalty and respect. Desigur, acela a fost momentul când virtuala mea soție, religioasă Nicolae Manolescu, avea să-și pună pe bune problema dacă nu cumva e mai bine s-o ia pe alte căi.
Or, după toate câte mi s-au întâmplat, să mă trezesc a doua zi și să citesc nu doar în sine apariția la noi a articolului cu pricina, chestie fabuloasă prin excelență printre atâtea stoltenbergisme psihopate, ci și calitatea relatării, reiterează o speranță în lipsa căreia, de ar fi fost totală, n-ar mai fi avut sens nici visul Sky Sound Radio.
Desigur, e foarte de discutat dacă Cena e cel mai mare superstar WWE, după cum ne anunță Andreea. Dar, cât timp comentatorii americani din interiorul companiei, cât timp announcerii din interiorul companiei, zic azi Theeeee Greateeeest of All Tiiiiime: Jooooohn…., înseamnă că fata măcar și-a făcut temele, că și-a respectat meseria. Plus că, din poziția ei, nu avea de ce să facă judecăți de valoare tembele precum corespondenții GSP.
Mi-a mai plăcut ceva foarte mult la articolul ăsta (pe care eu unul l-aș da exemplu pe la facultățile de profil): finețea. La un moment dat, știrea Andreei menționează: emisiunea săptămânală Monday Night Raw a WWE se va muta pe Netflix (…).
Doar fanii înrăiți de pe aici știu că Raw e o chestie săptămânală. Ok, probabil și ea a preluat treaba. Dar fie și dacă nu a gândit situația de una singură, măcar n-a tradus și publicat în bătaie de joc, adică nu s-a comportat filotinian, lipovian, codirlian și drăguțian.
Nu am găsit nicio informație publică legată de autoarea noastră. Adică Digi 24 n-o prezintă în niciun fel când dai click pe numele ei linkat. Ce am găsit pe Google ține mai degrabă de date personale pe care nu știm dacă avem căderea să le comentăm mai mult.
Păcat. Am fi vrut să știm mai multe despre ea. Căci fata, deși povestitoare seacă de situații complet diferite – cât să-i aducă un căcat de venit potrivit drepturilor de autor din țara asta -, de la fustele parașutei Andreea Antonescu până la ciudățenia recentului OUG privind drogurile, măcar nu-și bate joc de meseria ei. E normalitate, ok, dar pe aici e și-o raritate.
un gând muzical 