De când am dat peste temele muzicale Akatsuki şi Pain din Naruto, îmi place să bag de seamă cântarea Denia Prohodului, motiv pentru care ultimele sărbători religioase le-am cam petrecut cu Trinitas TV. Asta și pentru că sonoritatea cu pricina, via dorința de a trăi (mai bine și mai bine) ce în definitiv caracteriza pretextul membrilor Akatsuki, se aseamănă atât de mult încât deloc întâmplător compozitorul nipon Takanashi a recurs des la influențele creștine când a scris OST-urile Shippuden.
Dar cum mă uitam și ascultam deunăzi slujbele țintite din așa-zisele Vineri Mari (seara) și Sâmbete Mari (dimineața), dincolo de circoteca fariseilor din primul rând împopoțonați în Catedrala Patriarhală, în frunte cu Gigi Becali și alte staruri TV/politice, văd printre niște mantii prea ostentative și deci lipsite de substanță… pe persoană fizică, dacă bagatelizăm analogic calculul vestimentației Norilor Însângerati ai Lunii Roșii amintite, o fată pe care au surprins-o foarte inspirat regizorii și cameramanii Trinitas TV.
Tipa stătea vlăguită în genunchi, nicidecum având postura aia de gimnast profesionist cu care suntem obișnuiți prin pozele (umane) bisericești, îmbrăcată de ziceai că dă vreun concurs de castitate mai degrabă ținut la Speranța TV decât la oficină, ascunsă după unul dintre tronurile alea din lateralele Catedralei. I se remarcau însă ochii în care parcă se citea absolut tot abisul din lume.
Timp de vreo 3 ore s-a tot comutat pe ea, cetățeana fiind surprinsă aproape la fel: uitându-se complet în gol, câteodată mai făcând delicat karaoke după intonația gravă a popilor; de unde am avut totuși convingerea că încă trăiește lol.
Desigur, nu ne putem întreba decât ce dracului a adus-o în starea aia. Probabil, hăul ăla cumplit din ochii ei nu era cauzat de pierderea locului de Champions League… cu toate că mama și acum îmi mai amintește de cum a pierdut Lazio cu Inter în nu știu ce ultimă etapă decisivă pentru participarea în CL, rezultat în urma căruia cică am fost o stafie mai bine de-o săptămână.
În orice caz, din fața televizorului am putut doar să sper că mediul înconjurător cu pricina chiar o alină și că o va și ajuta. Că m-am cam sictirit ca-n real Naruto să nu mai ajungă niciodată în timp la Akatsuki și invers. Mai ales în muribunda noastră democrație.
No sign of life!
I can’t find any survivors 
Only youuuuuuu and IIIIIIIIIIIIII
un gând muzical 