Ultimul jingle marca Radio România Cultural zice așa: sărbători fără (pauză stridentă-n vorbire) breaking news.
Distanțarea de senzaționism e ok. Chiar necesară. Căci știm cât de multe tâmpenii evocă și invocă presa noastră de căpătâi.
Dar până la un punct. Căci a trăi, ba chiar sărbători!, complet fără breaking news, în sensul larg pe care-l are alertul semidoct cu pricina, înseamnă deopotrivă prostituție intelectuală, chiar imoralitate crasă, deci decadență.
A trece mizeria sub preș, așa cum o face îndeobște RRC (enormități de prin Dilema Veche, România Literară etc.), comunicând de parcă s-ar afla pe altă planetă, acum și declamator, înseamnă fix aprofundarea rahatului din care, prin excelență, postul respectiv de radio se presupune, iată!, acum și foarte vocal, că vrea să iasă, să fie progresist, să construiască o lume mai bună.
Să zicem însă că are loc un episod de tip Colectiv. Unde, nu-i așa?, aveam de-a face cu o manifestare culturală. Iar RRC mai are un jingle dubios: totul e cultură!.
Iar RRC nu suflă o vorbă. În ideea că… fără breaking news!
(încă o dată, subliniem, jingle-ul cu pricina nu face niciun fel de nuanțare. Deci, noi, ca ascultători banali si cetățeni banali, ca negaudemuieșiști și fotografi-orgasmici, interpretăm cum putem. Mai ales că nu avem niciun fel de alt indiciu din parte Culturalilor.)
Păi e productiv? Cred că deloc.
Cred că pentru a răzbi mai cât de cât, cultura (noastră) în primul rând ar trebui să nu mai stea-n castele de fildeș de unde, corect politic, la safe, să se simtă prințesică.
Pentru că și din cauza pasivității asteia demiurgice se tot întâmplă nenorociri pe aici – lipsa de educație (autentică!) fiind un factor determinant în apariția tragediilor recurente.
Or, refuz să cred că Culturalii invocați n-au avut nici măcar o străbatere aflând despre Georgiana și Alexandra.
Prin urmare, snobismul din jingle-ul amintit, cel mult o altă jumătate de adevăr infectă, nu-i va face să nu mai bocească intelectual de fiecare dată când intervin la microfonul întru siguranță națională. Nu de alta, dar marii ăia gânditori la care ăștia se tot raportează pe formă, pe fond tocmai netrecutul mizeriei sub preș au demarat. Întotdeauna! De altfel, mai toate piesele de teatru radiofonic pe care RRC le difuzează (noaptea) merg invariabil la țintă – ar fi cazul să le asculte și ei mai atenți.
Când e cazul, da, trebuie și breaking news, trebuie și o retorică tare, o punere pe tapet a jegului, o căutare de cauze care nu se substituie niciodată pusului de floricele drăguțe-n floci. Or, a te detașa apriori, după cum ne spune jingle-ul respectiv, înseamnă a juca fix în hora Vlăduței și Georgianei (din moment) care-i oripilează pe Culturalii ăștia. Iar după aia tot ei se plâng, intelectualii mass-media, că văd pretutindeni picioare mișto în regim de minți dubioase. Avem din nou parte de întărirea curentului de senzații potrivit căruia drama României nu e atât prostia maselor cât prostia elitelor.
Clouds, Girls and rocknroll!
un gând muzical 