Sunetul de cabaret îl cam asociem toți cu Moulin Rouge. De unde și apariția cugetărilor de tip: Unor fetiţe de la cabaret – Fetiţe suave/Cu suflet divin/ Ne servesc cu snoave/Şi SIDA din plin. Asta pentru că ritmul cu pricina e de-așa natură încât subliniează atât estetica fluidă a dresurilor pe jumătate, cât și estetica urâtului. De altfel, definiția pe care am găsit-o în zona Wikipedia mi se pare că pune elegant punctul pe i: Cabaretul este o formă aparte de divertisment ce cuprinde cântec, dans, muzică orchestrală și forme teatrale precum comedia, fiind clar distinct față de alte forme ale spectacolului de varietăți în mare parte prin locul desfășurării, un restaurant sau club de noapte, cu o scenă pentru spectacol și cu mese la care audiența stă pentru a viziona performanța prezentată de maestrul ceremoniilor.
Prin urmare, tonalitatea respectivă implică un soi de psihedelic esențial. Cu toate astea, puține manifestări moderne au reușit să preia din tulburarea (morală în special) ce a clădit idoli(țe) care au trecut ușor testul timpului, deși, teoretic, terenul ar fi fost suficient de fertil încât să permită ramificarea analogiilor și alegoriilor.
Desigur, găști cu numeroși fani precum Diablo Swing Orchestra au încercat preluarea, însă mie unul mi se pare că mereu s-au împotmolit în glumițe reîncălzite și-n tempoul care a virat-o periculos de mult către sfera circului ostentativ. Până și japonezii de la Imperial Circus Dead Decadence nu și-au dus gândul până la capăt, căzând deseori în plasa brasajului – ce numesc specialiștii câteodata drept eclectic. Chucky devine simpatic dacă nu se rezumă la jeleul care prin tremurătura sa naturală îi distra teribil pe monarhii britanici.
În schimb, rușii de la Tardigrade Inferno au fost mult mai abili pe Mastermind (2019), albumul de debut, decât majoritatea trupelor de profil. Catalogați mai degrabă ca fiind avant-garde metal, trupeții din Sankt Petersburg, conduși de vocalista Darya Pavlovich, au reușit să capteze satira genului fundamental într-o formulă progressive, fără a abuza nici de domnișorism, nici de sentimentul plictisitor pe care îndeobște îl dau cei care vor dinadins să fie originali.
Dacă ar fi să descriu muzica TI, cred că cel mai bine ar fi să spun că la rigoare stau interesanți pe pereții cu aforisme ce împrejmuiesc Delta Văcărești. Iar noul EP, lansat săptămâna trecută, duce mai departe diatriba Mastermind.
Notă: foaia asta sper să nu-i frăsunească suplimentar pe Marta Kostyuk și pe auxiliarii #SlavaIntelectualideTV. Chiar nu-i cazul.
First thing in the morning
Check if the world is burning
It easily can change overnight
Check if the symptom lingers
Count your teeth and fingers
Looks like you are doing alright
un gând muzical 