E un parfum Laura Branigan în acest debut de studio localizat în Gothenburg – senzație confirmată și de leitmovitele videoclipului Night Child. De altfel, apăsarea timbrului tuciuriu își găsește oareșice explicații în faptul că Aliki Kostopoulou, vocalista grupului Shatterheart, este grecoaică.
Doar la Astralium am mai avut sentimente similare, cu diferența că și acolo mai degrabă prima moștenirea Nightwish întru minimalizarea altor influențe. La Shatterheart însă simt din plin că Laura Branigan goes metal. Și e o abordare care nu știu ca până la Infernal Symphony să fi fost pusă coerent pe tapet.
Curios! Laura avea ceva deosebit pop & hard & heavy & gotic pe fond, tendință însă puțin exploatată. Gașca Shatterheart plusează în sensul Self Control, de unde și dorința mea de a menționa apariția albumului de față.
Recomand și perpendicularul versurilor Self Control vs. Night Child. Căci dincolo de stridentul Night Child: I want to be your master vizavi binecunoscutele discuri Nightwish Wishmaster și Century Child, The dawn will never come/I will tame, yes, enslave you corespondează cu I live among the creatures of the night/I haven’t got the will to try and fight.
un gând muzical 