Fără Jukka. Cineva din nefericitul meu anturaj zicea că Nightwish e 80% Jukka. Desigur, se referea la variantele live, acolo unde bateristul finlandez respira charismă gotico-power prin toți porii. În varianta pe care o propun acum avem de-a face cu un muncitor (Kai Hahto, dirijorul Wintersun) la tobe care își face foarte bine treaba. Și atât. Or, Nightwish cred că este în primul rând o sonoritate șarmantă, de unde probabil și succesul global uriaș.
Fără Jukka și fără vocalistele care au definit abordarea Nightwish – Tarja & Anette -, dar cu una dintre cele mai potente soliste din muzica actuală în prim-plan: olandeza Floor Jansen.
Cu ocazia acestui live se ridică problema pierderii în charismă, câștigarea în profesionalism. Muzica penetrantă este într-adevăr și muncă, și talent.
Dar cu ce ne alegem noi? Noi, cei care nu neapărat că bagatelizăm munca, dar, în orice caz, dorind mai degrabă produsul finit. Păi cred că ne alegem, cu ocazia acestui live din Argentina, cu una dintre cele mai profesioniste și dansabile înregistrări muzicale din ultimii 5-10 ani.
Și pe Showtime, Storytime, ultimul show notabil cu Jukka la butoane, am putut degusta atât latura gotică Nightwish, cât si partitura industrială. Doar că aici, pe Decades, putem observa în detaliu și partea teoretică fără de care nu s-ar fi născut practicul (gotic, Nightwish).
Concertul este disponibil în întregime pe YT
un gând muzical 