Îmi amintesc cum, pe la începutul anilor 2000, puștimea românească urla din toți ficații VIOLENT REVOLUTION! la un concert Kreator din București. Erau vremurile când mie îmi plăcea să combin Gary Moore – Still Got the Blues (ca intro) cu piesa Kreatorilor menționată, în timp ce țineam geamurile deschise pe timpul iernii; acum nu știu cum să mă înfofolesc mai tare, pe lângă puștimea ce e țintuită algoritmilor demni de vechea securitate.
Dar, raportându-ne la Kreator, Violent Revolution nu se mai urlă și pentru că gașca asta de azi e de-o cumințenie admirabilă, clipa când și metalul thrash devine mai clar corect politic, factorul punk, indispensabil sunetului Kreator, fiind la rându-i aselenizat. Noul disc al nemților, de exemplu, lansat în urmă cu aproximativ 24 de ore, beneficiează de una dintre cele mai bune producții pe care le-am auzit recent – și are și piese versatile, însă nu chiar atât de refractare și curajoase ca-n trecutul amintit.
Krushers of the World este pentru mine cam ce-a fost probabil pentru psihiatra mea recenta noastră consultație. I-am dus un buchet de flori fandosit, negăsit pe toate drumurile, aproape megaloman, deși mă definea parțial – nici ceva în silă, dar nici sincer. N-am avut curajul să îi duc un simplu trandafir, așa cum las pe mormîntul muzei noastre SRR, mai degrabă din intenția ce ar fi necesitat obligatoriu multe explicații pe care nu mai am chef să le reiau. Așa că un buchet aparte cică împăca și capra, și varza, exact așa cum îmi pare că se întâmplă muzica pe noul disc Kreator, una care teoretic nu se aliniază vremurilor dar care totuși nu își iese niciun pic din țâțâni, nu forțează șabloanele și clișeele subgenurilor în care se încadrează vădit.
Or, Kreator tocmai contrariul a făcut de-a lungul istoriei sale, prin asta s-a detașat la un moment în care o generație întreagă nu era lăsată rece de muzica germanilor: picanterii!.
Mă gândesc, dincolo de fulminația Violent Revolution, la extrem de mult discutatul disc Endorama din 1999, album hâț de gothic a la Lacrimosa venit din partea unei trupe supărate. Tone s-au scris pe seama acelui moment!
Mă tem însă că despre Krushers of the World nu se vor scrie lucruri rele, căci sună antrenant, divers-circumscris, impecabil ca afișaj, totuși fiind destul de rece luat în afara ambalajului, prilej pentru noua generație să mai treacă ceva la și altele.
Iar însuși Mille Petrozza, liderul trupei Kreator, a spus la un moment dat, întrebat fiind ce părere are despre Babymetal, că proiectul nipon are darul de a aduce puștimea mai aproape de muzica metal, adică de a continua la standarde acceptabile sonoritatea și forma de artă cu pricina. Acum, după audiția KotW, mă întreb ce anume face ca acest nou disc Kreator să continue călătoria și după ce el sau eu vom fi morți. Și găsesc, e drept, niște tentative fusion până și la ipocritul anti-fusion Mille (albumul Endorma va stă mereu mărturie), în sensul că thrashul său e aici mai degrabă un melo death încununat de piese precum Satanic Anarchy, prea ferite însă pentru a trece niște teste ale timpului de altfel prin excelență vizate.
Rise up, confront the enemy
Create a new reality
And bring down tyranny
This cult, a timeless synergy
A new messiah’s born among thee
The choice for you and me
Satanic Anarchy
un gând muzical 