Pe seama unei trupe precum Battle Beast e destul de ridicol să vorbești circumscris ideii de album pentru că formația finlandeză niciodată nu și-a propus vreun macro mesaj, niciodată vreun sunet fundamental divers, ci tentative-la-un-moment-dat care să poată da măcar o clipă fulgurantă. Iar acea clipă de pe noul disc Steelbound este pentru mine piesa Angel of Midnight. Putem astfel să considerăm că albumul a reușit din motivele propuse mai sus.
Piesele Battle Beast vizează clar o anumită sferă, anume să le fredonezi când mergi pe stradă. Nimic mai mult. Disco-metalul pe care îl auzim la trupa de față din 2011 (când se afirma câștigând nu știu ce concurs eurovisionistic pe la festivalul Wacken Open Air) și până azi nu a avut niciodată altă pretenție decât cea de îngânare. Și au tot mers pe rețeta asta, fiecare album oferind cel puțin un episod vibrant.
Și, raportându-mă la mine, termenul nu mi se pare deloc deplasat, receptorii mei din creier fiind zilele astea sub lupa psihotropelor, deoarece am simțit plasele alea bizare pe după creier ascultând piesa pe care am extras-o din Steelbound. Mai exact, menghina aia poroasă nu mai apărea ca deranj, ci ca euforie.
Cheia cred că stă în fredonarea a ceva ce nu-ți propui să intonezi, fie doar și-n minte. Mai departe, Battle Beast nu-și va depăși condiția, treaptă pe care de altfel nici nu cred că se vrea a fi dusă în alte dimensiuni. Factorul ABBA, parametru de accesibilitate la care cumva au reușit să apeleze membrii din Battle Beast, indiferent de formulă (atât pe vremea lui Anton Kabanen, cât și după), funcționează cu pipeta, dar funcționează.
Desigur, trebuie să subliniem faptul că Battle Beast a avut mai mereu versuri cu cap și coadă (mai ales în ultimii ani), element care dă substanță încercării dansabilului agratuit. Lirismul BB este peste media găștilor de profil. Nu cu mult, dar suficient de convingător cât să trezească atenție. Iar vocea Noorei leagă concludent artificiul în cauză.
Cred că pe 1 Decembrie voi alege melodia asta pe post de imn pentru Sky Sound Radio din rațiunile evenimentului teribil, pe care l-am tot menționat pe aici, dintr-un Decembrie de Lupeni (2023). Moment care tot n-a fost valorificat pe aici deși cred că stă-n top 3 evenimente autohtone post-decembriste. Pe de altă parte, nici eu n-am plusat cu fragmentul respectiv pe la psihiatrii și psihoterapeuții de-mi fac mai nou casă. Nu le-am vorbit niciodată de importanța acelei tragedii, de cum povestea acelor fete din uitatul de lume Uricani a dat seama eșecurilor societății noastre chiar prezente.
Nici după decenii de la cotitura istorică din 1989, nu se înțelege că libertățile și drepturile nu sunt ceva în sine, pe care le iei de pe raft. Ele sunt precedate de demnitatea umană, care le-a și făcut posibile istoricește. La noi, până și la cei care se autoproclamă reflexivi, s-a instalat oportunismul după maxima „folosește ocazia și vezi-ți de interes”. Cel care nu o aplică devine naivul acestor zile sau emigrează. Malformări, pretenții deșarte, mulțimea copiilor de bani gata și a inșilor urcați la decizii de un sistem securist sunt luate drept normalitate. Ceea ce era cu decenii în urmă culturalizare trece azi în multe locuri drept cultură., a zis Andrei Marga în ultima sa lucrare.
Nici nu mi s-a ridicat mingea la fileu cât să mă agăț iar de ele. LOL Pe de altă parte, a apărut:
Sing for me, Angel of Midnight
I’m wide awake and still walking in my sleep
Sing for me, Angel of Midnight
There’s no escape from delusions’ hold on me
Căci momentul Decembrie Lupeni din 2023, suicidul-calculat al acelor puștoaice din Uricani, relevă și singura noastră formă de libertate credibilă: suicidul.
Clinging on to hope dead from the start
Couldn’t leave it all behind
, de exemplu, vine în completarea frustrărilor că n-am reușit nici măcar la ele să ajung în timp, deși demersul lor a fost însoțit permament de muzică, iar eu mă dau mare muzical. Este un alt neajuns de-al meu cu care psihiatrii se tot luptă zilele astea, însă nu cred că este și eșecul fetelor (formă de emigrare – în România fiind cel mai mare exod din lume pe timp de pace).
Shifting through the pages of my mind
Through memories out of place and out of time
un gând muzical 