Prin 2010, după vreo cinci albume redundante ce-au urmat debutului extraordinar, am renunțat la trupa asta. Am revenit acum asupra Testament pentru că recenziile noului disc sunt în general foarte favorabile californienilor de 2025. Lucrurile cu ocazia asta nu-mi transmit însă decât diversificări executate perfect pe aceleași teme thrash Gică-Contra. Mai curios e că acum Testament nu prea mai e thrash, Para Bellum încadrându-se mai degrabă în zona prog. melodic death – de unde probabil și impresionarea unora (progresivul are așa o aură…) încât pe metal-archives Para Bellum apare, ca note, drept al doilea disc (calitativ) din istoria găștii americane, după debutul amintit din 1987 (The Legacy).
Chuck Billy face aici o treabă fabuloasă, fiind una dintre cele mai curate prestații vocale pe care le-am auzit în ultimii ani. Curatul ăsta însă nu mi se pupă cu totalitatea muzicală, de unde și senzația că lipsește emoția printr-o executare impecabilă.
Plus că, la urma urmei, metalul thrash e în primul rând o manifestare de atitudine. Mesajul liric joacă un rol determinant, dincolo de vitezismul instrumental. Or, mă iau toți nervii când ascult versurile de pe Infanticide A.I. (copie palidă D.N.R.). Îmi pare că boșorogii de la Testament se înscriu la rândul lor în corul celor care se tem de nou, celor care credeau la inventarea roții că așa Satana va merge mai repede printre noi. Ascultând părți din acest album îmi trece de dorul psihiatrului-patriei, Gabriel Diaconu, guru-guvernamental care se teme de votul electronic doar pentru că tehnologia nu se pupă cu râtul porcilor lui bunica-sa de la țară (acolo unde PSD-iștii lui iubiți au tot cumpărat suflete și voturi timp de 35 de ani).
Mă refer în special la:
Transmutation of all copyrights
Image processed and computerized
Generated to destroy us all
Final warning, we have lost control
Am mai zis: în artă însăși ideea de copyright e absurdă atât timp cât x nu își arogă meritele lui y. Mai departe, arta trebuie să circule liber – căci asta e esența ei. Sigur că domnii de la Testament se referă mai degrabă la x care-l substituie pe y, însă nici nu-s foarte clari. Care destroy us all?
Eu unul habar n-aveam ce înseamnă Para Bellum până azi. Și am dat căutare pe Google, unde un A.I. mi-a zis că sintagma vine din latinul Si vis pacem, para bellum, chestie care cică s-ar traduce drept: fii pregătit pentru război dacă vrei pace.
M-a distrus A.I. cu ocazia asta? Nu cred. Ba cred că am aflat astfel lucrurile pe care altfel, să zicem prin 1987, mi-ar fi fost mult mai greu să le aflu. Deci de unde atâta teamă de A.I.? Probabil tocmai din substituentul implicat.
Or, dacă Testament și-ar fi respectat până la capăt eticheta, dacă ar fi vrut să facă (artistic) pe rebelii, ar fi zis mai degrabă că cei care nu-s în stare sunt înlocuiți de inteligența artificială/robotizare.
Dar n-ar fi fost corect politic. Or, eu credeam că metalul thrash se definește tocmai prin incorectitudinea politică. Para Bellum mă contrazice.
Da, țăranoii bătuți în cap sunt înlocuiți de mașini mult mai capabile. Care-i problema?
Păi problema reală, aia pe care Testament n-o mai menționează de la The Legacy încoace, e că mai bine unii nu ar mai face copii – în ideea scutirii unor suflete de neajunsuri cumplite. Să avem pardon, dar mașinile identifică probleme a căror rezolvare pune imense piedici omulului – să ne gândim doar la existența RMN-ului sau a CT-ului, metode ce omului ca om îi sunt inaccessible. Iar această inteligență (artificială) salvează vieți pe care omul ca om nu e în stare să le salveze (repede).
Așa că-mi pare rău de pantofari și de prelucători prin așchiere și de Constanța Vîlciu, dar limitele lor nu pot ține pe loc o întreagă omenire doar de dragul ca ei, proștii, să aibă un loc de muncă. Psihiatri care să nimerească din prima medicația convenabilă – n-ar fi minunat?.
Ce-am zis mai sus mă așteptam din partea unei trupe ca Testament. Mai ales din partea unei trupe ca Testament.
Și cum nu sunt student la Conservator, nici nu mi-am dorit vreodată să fiu, simt iar să mă refer la mesajul total muzical. Ce sens are să zic, ca la metalfan.ro, că sunetul e omogen și că incipitul are finalitate?: fix pix.
Însăși denominația albumului implică o scuză belicoasă ce justifică metodica mondială (Ucraina, Gaza, Sudan, Myanmar etc.); same old theme since 1916 – ca la The Cranberries sau la Camil Petrescu. Astfel, Testament nu mai e o trupă ce se presupune că e anti-sistem prin excelență, ci e o trupă a sistemului. Altfel, sună tare bine, chiar și apucăturile de Poison/Motley Crew-thrash metal.
un gând muzical 