Trei lucruri îmi trec acum prin cap:
1. Din ce cunosc, doar două trupe din istoria omenirii au fost acceptate de toți iubitorii oricărui subgen: Scorpions și Blind Guardian – probabil și Queen… și Amorphis întrucâtva, dacă finlandezii beneficiau de o mai sistematică promovare (am început noi să recuperăm mesajul deunăzi lol)
2. De Scorpions m-am îndrăgostit datorită unui angajat ANM – ca să nu se spună că văd doar paharul gol din poveste -, nene care cu ocazia primului concert al nemților în România, show nouăzecist (?) Cerbul de Aur, mi-a imprimat un CD cu trupa pe calculatoarele și de pe imprimantele care la vremea respectivă permiteau așa ceva în România, de unde poate și recentul Fluctlight trecut prin filtrul de atunci Caissa, Altavista și Excite – începea cu fenomenalul exponent heavy metal Coming Home (extras de pe albumul Love at First Sting 1984). L-am rupt de milioane de ori pe un cd player pe care mi-l făcuse cadou o fată cunoscută pe mIRC. Love at First Sting lol
3. James Kottak. Un soi de Hayashi Yoshiki european. Baterist pe care, tot datorită supapelor tehnologice ANM (INMH atunci), l-am descoperit prin ce reușeam cu pârghille respective de ordin DC++, inclusiv downloadearea acestui concert. James a fost dat afară, concediat adică, din Scorpions între timp din cauza alcoolismului său. Asta totuși nu anulează nici faptul că a coordonat poate nu neapărat excepțional, dar în orice caz foarte charismatic ceva ce părea că este până și peste puterile Scorpions, anume expansiunile clasice de rigoare raportate la muzica hard & heavy, nici că soloul lui de tobe pe care l-a ținut la Polivalentă cu ocazia turneului Humanity n-a contribuit foarte mult la ce visez eu cu Sky Sound Radio.
4. Momentul We`ll Burn the Sky este colosal.
Cum să bați așa la tobe și să mori în timp ce nemernicele Alina Șerban, Oana Catrina, Constanța Vîlciu și Mălâia Eugenia trăiesc mai departe? Nu e corect!
Până și ditamai Meine și Jabs erau căcați pe ei cu ocazia acestui show. N-a fost ceva nemaivăzut în istoria muzicii, dar pentru Scorpions era un capitol important, un moment prin care trupeții voiau evident, poate prea evident, să se ridice la nivelul invitației (?) Filarmonicii din Berlin – un semn al recunoașterii calitative pe fond.
Forma poate a dus la multe strâmbături din nas, dar, la Scorpions, mereu fondul a primat. De unde și afirmația noastră că doar două trupe din istoria omenirii au fost acceptate de toți iubitorii oricărui subgen. Am cunoscut de la blackeri la deatheri la linkinparkiști și înapoi care, pur și simplu, vorbeau cu respect față de Scorpions.
Or, pentru mine, James a însemnat mult la acele prime contacte pe care le-am avut cu trupa: Cerbul de Aur, Paula Seling, explozia Coming Home chiar si cu Paula Seling prin jur, INHM, Florin Bucur, intrarea omenirii în era internetului, intrarea mea într-o eră specială în istoria omenirii, tobele lui James dimpreună cu Filmarmonica din Berlin etc.
Kottak a murit anul trecut. L-au găsit după nu știu câte zile zăcând într-o cadă. Cauza morții n-a fost divulgată nici până azi, însă ne putem imagina rezonabil de ce s-a dus atunci.
un gând muzical 