Albumul și în special piesa pe care am extras-o acum de pe Scarred People m-au făcut mereu să simt acut ideea de toți tâmpiții și noi între ei. Colonizarea amintirilor de către cronicari Clouds ori Wildhoney, ca la Sisters of Mercy – More, au bagatelizat sonoritățile de față. Pe de-o parte. Pe de alta, generația (mai) tânără a găsit unele răspunsuri viabile-n SP; dezlegări poate altădată incomplete, poate prea ascunse. Cert e că disputa nouăzecistă Tiamat vs. unicul album modern al suedezilor a născut monștri. Monștri care n-au mai fost rezolvați, Johan Edlund fiind tăcut de 13 ani încoace.
Album ăsta fix azi m-a făcut să-mi reamintesc de toți tâmpiții și noi între ei, că de-aia acum l-am reascultat și virtual tastat despre: disputa Congresul Medicilor de la Brașov vs. Congresele (ne)Medicilor de la Brașov.
Avem pe de-o parte niște medici, cu parafă, care s-au adunat zilele trecute ca să… spună, cu multe inserții ironice, cum vaccinul anti-Covid ne nenorocește mai dihai precum însăși boala.
Pe de altă parte, avem niște medici, psihiatrul-patriei de exemplu, Gabriel Diaconu, apropiat guvernamental, cu parafă(e), care ne… spune, cu multe inserții ironice, cum vaccinul respectiv e sigur și eficient.
Ambele tabere însă nu fac altceva, în credința lor, decât să-și ironizeze rivalul prin cele mai deranjante cosmetizări.
X – că Y e plătit de reptilienii moderni să îndobitocească populația, Y – că X crede că există un tunel secret din România până în Egipt.
Atât. Nimic mai mult. Ambii vor să facă pe Caragiale, sfârșind însă prin ce dramaturgul denunța.
On a 42 inch plasma screen I watch the tears of Jesus LOL
Pe formă, sunt simpatici! Ambii sunt haioși de citit, bașca alimentează și credința celui ce crede că deține adevărul absolut (auzit ce vrei să auzi).
Pe fond însă rămânem în continuare pe o nulă.
Or, problematica vaccinului de zi nouă nu poate fi rezolvată, perfecționată și/sau îndreptată decât dacă mediile academice și mediile politice se străduiesc să discute serios.
Altfel, avem și azi, în 2025, fix spectacolul din vremurile lui Galileo Galilei – cu mențiunea că Galiei, în situația noastră, poate fi și zona Conferinței de la Brașov.
Mă refer, desigur, la tehnica pumn în gură ca-n beciurile Securității lui Victor Petrini.
Deși ambele tabere, dacă ai răbdare să le urmărești în detaliu, să le citește textele dincolo de text, au câteva argumente solide de partea lor, preferă spre persuasiune niște glumițe destul de ieftine, nicidecum vreun transmisibil convingător.
Ar fi fost ideal ca taberele astea s-o țină ranga pe a lor, bazate fiind pe argumente solide. Noi, cetățenii, însă suntem prinși în spectacole de ironiuțe care mai de care mai de gâgă: Gabriel Diaconu/Diana Șoșoacă.
Nu că ironia nu e delicioasă prin excelență, ea face diferența dintre o lume liberă și o lume în care ești amenințat cu avocați de fiecare dată când ești sarcastic. Dar să folosești pseudoironia (că cei menționați mai sus nici n-au cine știe ce talent literar – doar arguții fardate datorită unei decente cunoașteri a vocabularului limbii române) pe post de argumentație persuasivă de Siguranță Națională (!) denotă pe fond slaba pregătire, ba poate chiar impostura.
Ironia dublează (susține) argumentația. E o metodă prin care emitentul întărește capacitatea de persuasiune. Când însă ironia înlocuiește esențial însăși capacitatea de persuasiune: toți tâmpiții și noi între ei.
Cu ce să mă aleg eu de la botnițele stridente ale parlamentarei Diana Șoșoacă? Sau cu ce să mă aleg eu cu sofismele lui Gabriel Diaconu, cel care emite că oricine pune la îndoială vaccinul anti-Covid crede automat și-n tuneluri magice? Cred că e o mare diferență între ironie şi circ & panaramă.
Eu port mască atunci când cred că e cazul. O fac cu mult înaintea isteriei Covid. Am mai povestit pe aici cum m-au influențat japonezii urbani. De vaccinat anti-Covid nu m-am vaccinat, nu am vrut, deși sunt cel mai mare susținător al ideii de vaccin.
Pe scurt, cetățeanul de mine e cel puțin fileul ambelor tabere menționate, dacă nu cumva țintă de Darts – din toate părțile.
Am mai povestit și cazul meu particular, nu știu cât de relevant – asta e o treabă pe care mediul academic ar trebui s-o rezolve: bunica mea s-a vaccinat anti-Covid, bunicul nu (că nu era deplasabil, altfel l-aș fi dus și pe el la înțepătură că ce mi-era că moare de Covid sau de bătrânețe).
Bunicul a murit de… Covid, bunica a trăit încă 3 ani de atunci încolo, ani în care a dezvoltat probleme crâncene de circulație sangvină care i-au cauzat moartea, cu toate că până atunci nu avusese astfel de rețineri.
Ar fi murit și bunica dimpreună cu bunicul dacă nu se vaccina? Nu știu sigur.
Ar fi trăit încă și mai mult bunica dacă nu se vaccina? Nu știu sigur.
Cei din domeniu, paragrafiații și ecusonații adică, ar trebui să pună cap la cap toate informațiile și să se excludă nobil din interesele ce poartă imediat fesul. Nu tonul deranjează vital, cât formele fără fond. Contrar, avem de suferit mai ales noi, cetățenii.
Your empty words…
Sway through the cirrus
At the end of the day…
You’ve got nothing on us
un gând muzical 