A fost o vreme când și-n Europa corectitudinea politică (sensul englezit) era mai degrabă adiacentă decât normă. Printr-un soi de revărsare istorică, anii 70-80 au însemnat apogeul generației care învățase îndeaproape ororile războiului. De exemplu, fenomenul NWOBHM cred că n-a apărut atât ca manifest împotriva vremurilor respective (prezente temporal), altfel infect de gri industrializate pretutindeni (la care adăugăm efectele imediate marii conflagrații – foamete etc., deci revoltă naturală), cât accentul pe exprimarea mai liberă. În general, a părut (apoi) mereu o mega rebeliune ce au făcut trupe ca Black Sabbath, Judas Priest, Motorhead ori Iron Maiden atunci, dar, în fapt, cadrul era de așa natură încât nu doar unii muzicieni vorbeau foarte liber, ci și public numeros urma sonoritățile cu pricina. Ca o paralelă edificatoare dau trupele noastre din anii comunismului care niciodată, dar niciodată, nu au verbalizat direct împotriva sistemului în timp ce existau în acel sistem.
Fără a insista acum pe cauze socio-istorice, propunem doar ca temă că pe vremea aia, în Marea Britanie șaptezecistă și optzecistă, se putea vorbi liber și despre prostituate.
Azi, lumea tace mâlc. Deși azi avem și uluitoarea pornografie online ce ramifică substanțial nenorocirea respectivă. Şi mai avem şi Constituții care ne garantează.
Cred că am domeniul ăsta de internet de vreo 10 ani. Și deseori am povestit pe aici cum, student fiind, împreună cu alți colegi, am realmente studiat (lol) fetele de pe siteurile porno. Am povestit de multe ori și aici cum ne-am dat seama că ceva e foarte bizar în lumea noastră din moment ce nu doar că sute de siteuri porno obscure sunt la liber direct pe Google, dar, mai ales, că pe fiecare duzină de exponate feminine se află altă și altă fată – și cu cât dădeai de pagini înainte, cu atât descopereai altă și altă fată.
Fete fără nume, fără număr, fără identitate clară.
Prin acel subcurs de etică internautică, prilejul cu care ne apucasem de cercetat lol – căci avem și noi, cetățenii obișnuiți, amintiri morbide pe fond și pe formă, nu doar psihiatrii-patriei în înflorita morgă a dezvoltării -, am descoperit că universul nostru e mai Black Black Club din Yu Yu Hakusho decât știam.
Azi e, evident, și mai ramificată treaba – din moment ce domeniile au proliferat.
Ajunsesem cu colegii mei la concluzia că în nici o oră am descoperit vreo 2000 de prostituate(?)-anonime. Deci, dacă mai stăteam încă două ore pe subiect, ajungeam la niște cifre apocaliptice.
Iar cum Europolul declară în continuare că principala forță de muncă sexuală europeană vine, drept carne palpabilă, din România, mă întreb iar de ce în spațiul public subiectul ăsta absolut sinistru nu se discută deloc. Presa nu pomenește nimic, politicenii de asemenea. ONG-urile se opresc atunci când subiectul devine tabu în raport cu direcția timpurilor.
În ultimele campanii electorale ați văzut ca subiectul ăsta absolut vital pentru sănătatea unei societăți să fie propus spre tematică? Vreo investigație din aia pompoasă Recorder? Vreun Dragos Pătraru înecat de revoltă? Vreun anonimus.ro luptând pentru românce în ie? Vreun dat peste receptorii neuronali pe la Ziua Națională sau pe la G4Media? Vreun IamNews revoluționar? Deloc. La noi, legionari, fasciști și alți cai verzi pe pereți au distras atenția. Habar n-am dacă din ignoranță, din comoditate sau din altceva. Doar constat starea de fapt.
Ei bine, în anii 80, Iron Maiden, de exemplu, se apleca tare asupra temei fără grețuri: Charlotte the Harlot, Murders in the Rue Morgue (Edgar Alan Poe nici că se mai menționează azi ca reper cultural prin spațiul public, afară de niște piese de teatru radiofonic difuzate în subsidiar), 22 Acacia Avenue și cred că, mai ales, The Evil That Man Do…
And I will pray for her
I will call her name out loud
I would bleed for her
If I could only see her now
Subiectul, azi, mi se pare că-i tratat doar în cheia dorinței masculului de a domina biata căprioară. Cel mult ni se înșiră niște Articole, Volume, Paragrafe, Adunări ale Comitetului din psihopupu care cică relevă nu știu ce acțiune psihologică care e rea ca să nu fie bine. Dar cum de se ajunge la cifrele abominabile menționate… nimeni public, nimeni decident, nimeni precum psihiatrul-patriei Gabriel Diaconu, nu pune punctul pe i. Cum ar fi ca la TV să ni se argumenteze solid că e multe şi e curve? Sau că orfelinatele există cam cum există abatoarele? Îl vedeți pe Pîndaru-anti-ură ridicând problemele astea? Nu, pentru că ei se referă doar la ce poate fi repede demonstrat, precum de ce mărul ne cade-n cap.
Recent, în România s-a vorbit serios despre interzicerea unor manele pentru că versurile nu corespundeau paradigmei actuale. Indivizii noştri de bine nu conştientizează diferența dintre critică şi pericolul uriaş al cenzurii.
Desigur, arta mai vorbește și azi dincolo de ce e corect politic, sunt mii de trupe interesante și din punctul ăsta de vedere – parte din motivul pentru care am făcut SSR -, numai că ele nu-s promovate aproape deloc, invocata lipsă de educație a maselor digrerând-o azi având mai degrabă prioritatea diversiunii. Viețile noastre mi se pare că se scurg cel mult într-un circuit închis, cu nimic mai diferit pe fond decât cincizecismul lui Victor Petrini.
Iron Maiden dezvoltase atunci nu neapărat o fascinație pentru subiect, problematica fiind atinsă şi la muzicienii britanici cu pipeta (o piesă, două), însă oricum un soi de menționare obligatorie cetățenească a stării de fapt: seva muzicii de față. Poate și de-aia Maiden a trecut testul timpului în timp ce adaptații vremurilor vor fi probabil repede uitați.
Fetele alea chiar vor să facă ce fac? Nu știm sigur, nu e industria porno controlată (Mia Khalifa etc.), ci e aia din underground, care underground totuși e pe primele pagini ale căutărilor obscure pe Google – ex. sex cu sora mea, fantezie cu verișoara, o ud pe șefa etc.
Fetele alea sunt controlate medical măcar după? Nu știm.
Dar băieții? Sunt mai mulți băieți implicați? Chipurile lor rareori ni se relevă. Pe Youjizz, PornHub, Dinotube etc. le vedem cu totul doar pe ele.
Mai departe, orice altceva pare că iese din schema comodă a judecății la repezeală. Deci, iese din corectitudinea politică.
Dar evitarea asta mai iese și din necesitatea nu doar morală, ci și sanitară.
De zeci de ani tot văd costumari prin măgăoaie fandosite, care mai de care mai preocupați de societate, de bunul mers, dar tot de anii ăștia văd cum siteurile obscure porno se înmulțesc – și mai văd și cum fetele de acolo se tot multiplică-originar.
Mă gândesc că societatea civilă pe de-o parte n-are curaj din moment ce n-are certitudinea că fetele alea nu s-au dus acolo de bunăvoie, dar nici nu are curaj să ridice problema nedusului lor acolo de bunăvoie din motive pe care le putem doar specula. Oricum o dăm, azi subiectul pare prea sensibil pentru apologeții moralei și binelui din moment ce se tace mâlc.
Zilele prezentului vorbesc despre apogeul libertăților, despre timpuri ce se delimitează tare de istoriile mai întunecate. În fapt, marile mize ale omenirii sunt trecute sub preș – și nici nu contează cât, dincolo de narațiuni comparate: contează că sunt trecute sub preș.
un gând muzical 