Sârbii și, mai ales, sârboaicele 
de față nu știu dacă ar fi fost vreo mare chestie fără implicarea italianului Alessandro Del Vecchio, muzician care și-n prezentul recent a avut ceva de spus, pe lângă notabilele colaborări cu Jorn Lande ori Star One, făcând parte din ultimul disc Vanden Plas, trupă măcar foarte comentată cel puțin în aria ei. Dar poate că dau prea mare importanță denumirii formației – ca punct de plecare; la urma urmei, cam toate trupele din istoria muzicii s-au intitulat ridicol, fie și doar pentru că rareori s-a dublat și sonor (strict) eticheta (că s-a vrut… e un studiu de caz pe care îl putem detalia tot cu bucurie). Deci, mai important e ce cântă gașca asta și de ce mie mi-a sunat mișto, dincolo de evidenta conversie Heart + Abba + Helloween + Nightwish + orice tipar hard & heavy. Și chiar și dincolo! de o idee solidă de cum ar fi cântat amicele noastre din Lupeni tot menționate pe aici – nici la Heart n-am avut mirajul ăsta, nici la… să zicem duetul Nocturna. Cheia e probabil în senzația de (re)utilizare.
E drept că pentru a fi serios luat în calcul un proiect de felul ăsta, în atare condiții de almanah, era nevoie și de noroc – deși de la zero s-o iei și tot n-are sens să contești carisma vocalistelor Ana Nikolic și Nevena Brankovic (abilitățile de portativ sunt altceva). Adică era nevoie de o întâmplare deosebită. Și ca să păstrăm firul extrem de epic, dacă Alexandra și Georgiana din Lupeni s-ar încadra poate și la ce zicea Cioran despre Kant, anume că neamțul a trebuit să aștepte anii din urmă ai bătrâneții pentru a vedea părțile întunecate ale existenței și a semnala eșecul oricărei teodicei raționale, în timp ce alții, mai norocoși, și-au dat seama de asta mai înainte chiar de a începe să filosofeze, imaginația noastră a fost acum stârnită de o scenă dintr-un meci pe care croata Donna Vekic l-a disputat la actualul Australian Open.
La un moment dat, regizorul transmisiunii a cadrat tot vizibilul nostru pe niște nori. Erau niște banali altocumului de prânz austral. N-ar fi jucat nicicând rol de wallpapper.
Numai că focalizarea cu pricina a fost instantaneu urmată de un cadru ce evidenția genunchii Donnei.
Faza asta sigur ar lua premiul Clouds, Girls & RockNRoll, dincolo de orice fripturism OMM și dincolo de orice gală unde cineva cunoaște pe cineva care cunoaște pe cineva, dincolo chiar de problematica Wawrinka ori Kokkinakis.
Eu unul aș sta mai mult la sfat cu omul care a avut spontana inițiativă cu pricina.
În tot timpul respectiv, fără fler, fără pasiune (esența climantului cu pricina), comentatorul român bătea câmpii cu nu știu ce statistici irelevante pentru situația de fapt. De parcă ce rezultate a obținut Vekic pe zgură când avea 10 ani mai stârnea acum vreo curiozitate; că nu-i bănuim de alte analogii fantastice pe împricinați decât alea, retarde tinereții, care le justifică salariul. Noi mergem pe încredere. Vedem apoi ce și cum.
Iar când subliniem sârboaice şi croate n-o facem precum bizarul ăla (şi cultural radiofonic!) de Protopopescu pentru care fie Jaquelinei în sus, Jaquelinei în jos – aşteptăm cu nerăbdare și serva Carmenei -, fie tonele de compatrioata noastră, fata noastră (lol), românca, autohtona, de origine română, cu rădăcini româneşti; de zici că s-a apucat Călin Georgescu şi de comentariu sportiv. Dar nu insistăm iar asupra ideii că poate am fi fost fani Eva Lys, liberi, într-o lume ce se presupune că se vrea a fi liberă, să simpatizăm cu cine vrem. Acum doar (re?)facem prietenia croato-sârbă – acolo unde diplomații-costumari evident au eşuat teribil.
În primul rând, mi se pare că The Big Deal spune ce poate să spună. Comparativ, și regizorii noștri (sportivi) tot încearcă, dar reușesc până acum doar să capteze vreo superbă fază seleno urmată de o botoxată de pe urma cărei pelicule cu greu mai faci diferența dintre Lună si fată.
Nu că Donna n-ar fi la rândul ei botoxată, deci adaptată. Prin secvența aia însă s-a remarcat mai degrabă pulsația pe care probabil au vrut să ne-o spună și Alexandra și Georgiana din Lupeni.
Sper ca și piesa They Defied să aibă parte în curând de un videoclip mai oficial.
un gând muzical 