Printre democrativele #TV unde se țin momente de reculegere în direct, se șterge praful de pe sicrie în direct, se IT pun burtiere urlânde fix peste mâinile domnișoarei care traduce pentru surzi, UN RÂND CĂ MI-A IEȘIT PARIUL! și restul testamentelor OTV (violatorii de copii cu rating – ce-n prezent au câțiva discipoli și-n politică pe linie-n presă care se autopropun alternativa mizeriei ultimelor trei decade lol) există mai nou, destul de bizar având în vedere doctrinele fundamentale, o fată pe nume Luiza Ilie, printre altele practicantă de patinaj artistic pe unde și cum se nimerește într-o țară retardă în special la capitolul estetică pe fond, dar și comentator sportiv pe felia ei la Digi Sport, prezența sa recentă-n peisajul public-vocal colorând un pic spiritul lui Theodor Brateș ce ne tot bântuie fix din vârful fotopsiei (sau de pe sticlă, cum mai zic tâmpiții fără vocabular).
Nu ne dă pe spate faptul că spectacolele de patinaj artistic săptămânale, deci cu caracter de întrecere, au fost preluate de acest spațiu îndeobște comod; că șefuleții și directorașii de acolo or fi vrut astfel să-și mai spele din păcate, să facă pe interesanții, cam ca la Administrația Națională de Meteorologie unde din când în când se mai deviază temporal de la bunul și liniștitul mers întru stridența făcutului-de-bine cu care apoi se iese pe nas indiferent dacă pe bune e cazul sau nu. Mitică Baltă, acest Bulai post-decembrist mai cu păr, a avut succes în societatea noastră îndeosebi după Revoluție: se presupunea inclusiv că trebuie să se frece la RTV pe lângă Vlăduța Lupău (în ie deasupra genunchilor) dinaintea revelionului mierlirii.
Ne place însă că o fată tânără – cu un lexic peste media #TV, cu evidente competențe în domeniu, totodată capabilă să nu hiperbolizeze stări de fapt stilistice, ba chiar să se bucure, articulând, când e cazul să se bucure – e lăsată să se exprime printre democrativa amintită. Plus că are un timbru care-i de acolo, din patrimoniul vizat, cam ca Nastenka lui Dostoievski în interpretarea Mirelei Gorea.
Când Digi Sport a anunțat prima dată că va transmite patinaj artistic, ca fan Medvedeva & co. de zeci de ani de zile, m-am cam înspăimântat la gândul că toată șmecheria aia mișto va fi nenorocită de vreun Ștefan Alexiu, Răzvan Apostolescu, Emil Hossu Longin sau ce alt securist ni se mai bagă pe gât și-n modernitate: cam ca afectarea Visătorului din vocea lui Florian Pittiș, cel puțin comparativ cu Nastenka în regia lui Eugen Todoran (doar Marcel Iureș și Maia Morgenstern sunt mai deplasați din punctul ăsta de vedere).
Desigur, de securiști n-am scăpat nici acum. Nu se poate prin România noastră, indiferent de îndulciri. Pe lângă Luiza trebuia neapărat să mișune Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului. Oriunde, oricând. În rolul nefericit cu pricina: tovarășa Monica Bucur, această siameză Alina Alexoi de TVR. Adică tot o securistă cu limbaj de lemn crunt.
Dar parcă tocmai antiteza face ca transmisiunile alea să fie și mai mișto, în ciuda faptului că nu-s prezenți și rușii fără altă cetățenie, spectacolul fiind astfel precum un Grand Slam fără Djokovic, Nadal, Federer și Murray, japonezele fiind un soi de Wawrinka și Del Potro. Iar discrepanța n-au cum s-o simtă sferele obișnuite cu meritocrația. În Finlanda, Luiza ar fi sunat firesc (de una singură). Aici, artisticul de pe gheață e dublat și de asocierea Luiza-tovarășa.
E de punctat că puștoaicei i s-a dat totuși măcar un microfon. Competențele și feminitatea sa dau seama obiectului muncii. Se mai mâțâie ea și smiorcăie, iar când n-are partener de comentariu recită destul din Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului. Dar timpul e de partea ei.
Deci se poate cât de cât și pe la noi… fără doar tovarășii Bocanaciu, Șelaru, Hobana, Grădinescu, Rădulescu, Moraru, Geambașu, Paraschivescu, Partoș, Pârvulescu, Ioniță, Diaconu, Liiceanu, Prelipceanu, Stoicescu, Porumbel, Alexandrescu, Pieleanu, Șincai, anonimus.ro și ceilalți seniori vocali înfipți la infinit.
Ok. Nu e o premieră. S-a mai încercat diversitatea. S-au mai încercat alternative la capii parafixați fără nicio justificare meritocratică. Însă e o diferență majoră de aptitudini între niște Alexandra Dulgheru/Raluca Olaru/Ionuț Angheluță și Luiza Ilie. Primii sunt mai de lemn/mai dependenți de reluări peste reluări (neînțelegând nici așa adevărul) chiar și decât Luminița Paul ori Radu Antohi ori sociologi, în timp ce Luiza are deseori abilitatea să intre în fenomenologie.
E-n treiul recent de față un soi de avânt raportat abitir la mediul nostru înconjurător de acum. Dar prezența Luizei printre ecranele noastre cred că avea nevoie, aici, și de orice ar vrea acolo Patty (& Hietala). Păi cum sună Anna Stanislavovna Shcherbakova, cum sună Tanța & Mălâia & Catrina?
Once more we dive into the clouds to do what others tried
un gând muzical 