Sau din categoria we didn’t say goodbye this time
Cu cât ești mai mic, cu cât ești mai prost, cu cât ești mai analfabet, cu atât ești mai crunt, cu atât îți bați joc mai mult de oamenii care îți sunt superiori. De-asta mă bucur când îi văd acum pe coate-goale, când îi văd pe mârlani și pe toți cei care cară banii cu sacii cum ajung la pușcărie… încercând să inverseze încă o dată sistemul de valori… așa cum a fost mereu în România. Mereu a fost așa! Și intelectualii tăceau, stăteau liniștiți cu frica-n oase, cum fac și astăzi, și se uitau la o societate dominată de călăi și de escroci – Radu Banciu (Despre Vișinescu)
De fiecare dată când se face de 30 octombrie parcă mă lupific – 9 decembrie e o alta; poate ne revedem. Se trezește așa un soi de vârcolac care pur și simplu nu mai are nimic de pierdut; Inuyasha/Moroha la ceas fatidic. Pentru că trec anii, tot trec, și România unde trăiesc, deși deloc un spațiu sărac (potent să arunce anual zeci de milioane de dolari pe pușcoace), încă nu are nici măcar o secție decentă pentru marii arși. Acolo, un spațiu decent măcar cât un non-stop de cartier. Ceva este evident în mod profund aiurea pe aici. Și mă apucă spirocheții văzând cum societatea unde trăiesc devine în fapt din ce în ce mai mizerabilă.
Pe cale de consecință, în preajma ultimului 30 octombrie, furia mi-am concentrat-o întâi pe ultimul DVD Babymetal, apoi, dansând Headbangerul de adio al grăsanei-dansatoare, am zis că-i cazul ca unele personaje bizare mai apropiate de viața mea să nu uite totuși că n-am uitat atrocitățile pe care le-au făcut. Nu uit deloc nici ignoranța lor. Ok, viața ambelor părți a mers mai departe, unii au predictibilitate socială totală, alții tastează încrâncenați pe bloguri obscure, dar cum anii au trecut și au tot trecut iar eu tot n-am auzit nici măcar un îmi pare rău, altul decât cel al nostru aflând despre Alexandra și Georgiana din Lupeni, spirocheții acum s-au multiplicat iar.
Zis și făcut: cont de Facebook! Un soi de: dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!.
Nu mai folosisem platforma aia de vreo 10 ani. Iar atunci a fost pentru că locul de muncă pseudojurnalistic mă obliga. Nu mi-a plăcut niciodată sistemul de referințe, metodica altgoritmilor, socializarea cu pipeta, fluxul prea mură-n gură, pozatul perfect, mărul ăla interzis cât timp nu cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva care cunoaște pe cineva. Altfel, rețeaua în sine, teoretic, ar putea fi minunată pentru rasa umană. Dar asta e altă discuție.
Mi-am pus poza chiar de aici, adică de pe platforma SM Băneasa de când lucram acolo, numele din buletin, telefonul mobil, CNP-ul, ce-am mâncat când eram mic etc. și am purces la spirochățeala ce viza anumiți angajați ANM, instituție publică de Siguranță Națională – foști colegi cum ar veni, dar și cetățenisme.
Pe unii i-am făcut albie de porci, pe alții doar i-am întrebat dacă tot așa?, tot întoarceți bani cu lopata fără să faceți mare brânză?, iar pe alții, precum pe Cerberul Centrului Național de Prognoză din București din cadrul ANM, instituție publică de Siguranță Națională, i-am redistribuit (din motive de opreliști facebookiste ce nu-mi permiteau accesul direct la o comunicare zdravănă la cap) ca să spirocheți, dar și ca să dau seama foilor de pe aici de le tot tastez în legătură cu sfera menționată. Parcă venise vremea, dacă tot nu există vreo secție decentă în România pentru marii arși după atâția ani cică #valoroși, să-mi bag picioarele lirice.
Și am făcut următoarea postare (scuzați sacadarea print screen, dar n-am avut nici măcar eu atâta răbdare):
Ca efect al aflării acestui star meteo din România pe wall-ul căruia trona următorul mesaj:
Timp de o zi n-am primit nicio reacție.
În afara amicului Florin Filip de la SSR care a comentat: Cam răutăcios. Corect, dar răutacios.
Așa că i-am răspuns, sperând că totodată voi clarifica absolut toate eventualele arguții tastate vreodată în legătură cu, după cum aveam să aflu concomitent din partea altor staruri de la Centrul de Prognoză Meteo din București, fustrarea mea penibilă legată de context:
Răutăcismul (după cum ar spune Constanța Vîlciu sau Alina Șerban, vedete de Siguranță Națională care altfel întorc bani public cu lopata) ăsta e nimic pe lângă trambalarea mea de Leon încercând ieri s-o scurg pe Mathilda printr-o ultimă strâmtoare slobozitoare. Cel puțin asta mi-a fost senzația trezindu-mă deunăzi, pe telefonul personal, cu intimidări și amenințări de tip Stansfield – din partea unor vedete ANM (instituție publică de Siguranță Națională). Iar până să apuc și eu să replic ceva, No Women, No Kids, de exemplu, cenzurarea era deja gata. Au apărut, au apăsat pe trăgaci și au fugit de la locul faptei. Asta și pentru că n-au verb, n-au cultul dialogului, deci n-au capacitatea intelectuală să detalieze niște silogisme. Pur și simplu, ieri dimineață, m-am trezit că telefonul meu personal zbârnâia în draci de amenințări cu avocați – cu justiție adică. Fabulos tupeul neosecuriștilor din România! Paradigma palbabilă din anul nostru de grație 2024 fiind ca-n anecdota cu baba împinsă pe scări, apoi întrebată de ce se grăbește. Fabulos, ok, dar nu și uluitor. Căci ele, vedetele din ANM, au treceri mari prin presa mainstream, prin cadrele politicului, prin justiție etc. Prin urmare, au căpătat, pe bună dreptate, un soi de sentiment al intangibilitații: nu le trage autentic nimeni de mânecă, nu dau socoteală nimănui. Prin analogie, sau chiar alegorie, avem de-a face cu sistemul bolșevico-mafiot menționat în răutăcismul meu de față. Iar metodica se aplică din plin pe culoarele ANM, mai ales prin alea din miezul bucureștean. Ce am pățit eu ieri, amenințat și cică intimidat pe telefonul personal, e parfum pe lângă sistemul securistoidal perpetuat zilnic în fapt prin această instituție de Siguranță Națională. Se explică altfel lejer de ce sute de tineri competenți și-au dat demisia de acolo în ultima decadă. Au rămas însă, bine înfipți (întorcând bani publici cu lopata) nu doar adaptații, ci și pseudoclonele Anei Pauker. Bănuiesc că așa se întâmplă și-n alte instituții de Siguranță Națională din România. De ce aș crede altceva? De ce aș crede că în alte părți, la fel de Siguranță Națională, nu dăinuie sistemul securistoidal cincizecist? Iar un efect structural este pățania din Clubul Colectiv. Desigur, mie cel mult îmi iau creierii foc. Că doar n-au reușit încă niște ahtiate îndeobște lângă Dan Voiculescu sau Pieleanu, individe care pun virgulă între subiect de predicat, altfel promovatoare de Puccini, să mă nenorocească chiar în halul ăsta. Pe de altă parte, da, e și vina mea… c-am așteptat atâția ani, poate s-o schimba ceva. Citeam săptămânile trecute comunicatul pe care l-au dat unii de-au participat la formularea Proclamației de la Timișoara. Printre altele, ei au zis, acum, în 2024: „Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale”. Ce se întâmplă prin ANM azi arată cel puțin că reformularea aia contemporană nu bate deloc câmpii. Cum era… mi-a zis un frate să tac, să fiu atent/c-o să trimită garda să mă ducă la ciment. LOL! Îți dai seama? Trăgaciul lor actual, telefonul meu zbârânind ieri adică, a venit ca urmare a ștampilei mele potrivit căreia unele vedete din ANM sunt semidocte, realitate confirmată de incultura lor de asemenea demonstrată (paradă de duceri la concerte Nightwish fără a cunoaşte nici măcar piesa Nemo), deci că ar trebui poate s-o lase mai moale-n public cu fibrilații declamatoare Puccini. Impactul imediat fiind tentativa de amenințare, de intimidare, pe telefonul meu personal, cu avocați și… deeee aaaazi Miliția a deveeeeniiiit… POLIȚIE! Cum ar fi, bă, ca-n 2024 să fiu săltat în special din motive muzicale? Și cică erau crânceni anii `50. LOL! Desigur, tot în sfera răutăcismului, includ și cuvântul frustrare cu care tocmai de am fost bombardat pe telefonul personal de niște vedete ANM. Încercând, probabil, să mă insulte. Nu și-au dat seama că a fost un imens compliment. Pentru că frustratul, atunci când e așa din motive de nedreptate, dă seama obligației umane de a fi un etern revoltat dacă mediul înconjurător o cere. În fine, noi fiind mai melomani, și-n ideea că arta, fie ea scrisă și-n doar 4 timpi, îndulcește abjectul ăstă de azi ce nu ia-n calcul deloc adăugirea de la revizuirea Constituției României care declmă ceva întru Idealurile Revoluției: time to play the game! Căci nu cred că s-a făcut Revoluție pentru ca-n 2024 conceptul de tănțism și conceptul de Alina Șerban ism să-și permită chiar orice atrocitate le trece prin minte.
Asta-n timp ce meclele lor, nu ale noastre!, sunt coperți prin presa de investigație ca urmare a unor bizarerii teribile. Și tot ei au tupeul să amenințe cu avocați cetățeni banali care se preocupă mai mult, pe Facebook LOL!, de snobismul și analfabetismul în regim absolutist. Nu-i mai poți spune unui analfabet că e analfabet, că e un coate-goale, că te amenință imediat cu repercusiuni crâncene. Vă amintiți scena aia cu Vișinescu alergând ziariști cu sacoșa? Așa și ăștia.
Sar peste alte discuții de acolo, publice de altfel (dosărelul meu e făcut, deci îi puteți întreba despre complementaritate), cu amicul și ajung la momentul în care primesc la postarea cu pricina următorul comentariu:
Florin a reacționat doar:
Atunci mi-am dat seamă că nu, nu spusesem chiar tot ce trebuia spus. Așa că am revenit cu un mesaj, mai ales pentru că singurele reacții din partea ANM-iștilor vizați fuseseră 1. o amenințare cu nu știu ce avocați pe telefonul meu personal și 2. postacul cu apucături de interlop. Atât!:
Cred că mai degrabă scopul în sine e punerea capului pe pernă. Un mic exemplu ca argument: apropo de directoarea operativă la care am făcut referire – avusesem la un moment dat cu ea o discuție legată de plafonul norilor, mai exact de codificarea atribuită distanței la care un nor se află de sol. Și când i-am zis că de la SM Băneasa nu se coboară nicicând, ca date transmise întru Siguranță Națională, sub o anumită cifră, acțiunea încălcând nuj ce apriorism punitiv, deși mi se pare că-i o aberație, boss-ul a tunat, spunându-mi că așa ceva e inadmisibil, iar ca susținerea impresiei mele mi-a povestit totodată cum nu știu ce mare general intrase cândva la ea în birou, mai mult trândind ușa, din cauză că avea de făcut un transport foarte important cu elicoperul și, luându-se după plafonul norilor transmis de Stația Meteo Băneasa de la ANM, s-a ridicat în aer… doar ca la nici un minut să coboare, dracului, de urgență ca să nu se prăbușească. Zic… păi asta e și ideea, căci potrivit Articolului, Volumului, Paragrafului, Adunării Comitetului, se respectă teoria, dar, iată!, practica ne omoară. Replica ei a fost, deși numele ei tronează pe toate cărțile alea pompoase de profil revizuite (LOL!), că așa ceva trebuie, într-adevăr, rediscutat. Ce a urmat? Așa-zis experții din cadrul ANM pe tematica respectivă, cu toate că fuseseră… rugați… de mine… să avem o discuție rațională, colegială, amicală, la o bere chiar în plm, întru Siguranță Națională duh, pe baza multor realități practice care azi cam depășesc ce se zicea cândva într-o Instrucțiune, pur și simplu din momentul ăla când mă vedeau pe acolo se evaporau ca Aizen ăla… sau cum îi zicea? Mă duceam spre ei ca spre o fantomă. Îmi trecea naibii mâna prin ei. N-au vrut, bă, să discute deloc!!! Naiv, am zis inițial că, dracului, nu le-o plăcea de hanoracele mele cu Erza. LOL! Sa-mi pun un sacou luat de la naftalină ca pe Digi Sport, ceva… dar pentru ei doar era suficient că așa zicea Articolul, Volumul, Paragraful. De ce? Pentru că o reanalizare serioasă ar fi însemnat niște… muncă. Niște efort, chiar niște agitații care de ce să fie agitație când…… se poate pune capul pe pernă la adăpostul unor hârtii acoperitoare. Un soi de: hai sictir, așa zice Instrucțiunea, liniște și joc de gleze, întocmai precum postacul ANM de mai jos care vrea acum să ma fugărească cu topoare și răngi. Și cazuri din astea au fost cu zecile. Mai pot umple vreo 20 de pagini de word: doar eu! din ce am trăit cu ochii mei, pe pielea mea, acolo… Dacă se apucă să povestească foștii mei colegi cum ajunseseră realmente să implore!!!! experții ANM să refacă instrucțiunea bătătorită pe motive că realitatea, anume reconstrucțiile de pe acolo, alea, via Popoviciu și Țiriac, nenorociseră punctele de reper știute, prin urmare nici rapoartele despre ceață nu mai puteau fi corecte (s-au lovit de aceeași fantomăreală). Se arunca pisica dintr-o parte-n alta… că de fapt colectivul ăla tre să se ocupe, colectivul-ăla vizat că nu, colectivul ălalat are responsabilitatea… și tot așa. Altfel, când se strangea lațul, salahorii de la SM Băneasa, adică fix ăia care încercaseră dracului să facă ceva util, erau arși pe rug. Ziarul Național menționa ceva de stânga ce nu știe ce face dreapta. Eu pe blog atunci am zis că e o jumătate de adevăr. Pentru că stângă știe ce face dreapta (și invers), doar că se resping reciproc din comoditate. Refuzând să accepte că planeta și viața asta sunt dinamice, securiștii ăia care întorc bani cu lopata se ușcheau imediat cum apărea ceva ce le strica somnul de frumusețe socială.
Așadar, trei au fost reacțiile spirocheților mei: amicul Florin, ceva procesomanii cu care eram asaltat pe telefonul personal din rațiuni de libertate de exprimare și nea Sile Cămătaru de ANM – care-n opacitate precum FSN-istele în primăvara 90 pleadează: VREM LINIȘTE! VREM LINIȘTE!.
Dar Florin a mai zis ceva între timp despre o paradigmă Ilievici. Așa că orice justificare mi s-a părut că-i de bonton, cu atât mai mult cu cât avea rol descriptiv în condițiile agitației zonei vizate. Postez iar:
Ilievici… hmm… păi indivizii menționați sunt de altfel extrem de periculoși. Avocații ca avocații. Hărțuirea pe telefonul meu personal… ok. Dar trimit și minerii dacă e cazul – a se vedea de exemplu comentariul minerului de mai jos. Este de asemenea efectul unor Dosare esențiale autohtone rămase complet în pom și după 30+ de ani. Și astfel se perpetuează îndeosebi sistemul securistoidal amintit. Nu argumentele și ideile primează ca scop colectiv, tentativa de dreptate nu mai zic, ci coerciția absurdă, fix ca-n anii pe care se presupune că societatea noastră vrea să-i arunce la coșul de gunoi: că Vișinescu nu mai trebuie să-l ia la mișto pe Victor Petrini; că Pieleanu nu mai trebuie să bage-n sperieți puștoaice. De curând, publicația Ziarul Național, alți tovarăși acoperiți, nu-i vorbă, a scris ceva despre intimidările și amenințările crâncene pe care nu știu ce șoferuț apropiat marelui boss din ANM le-ar face cotidian pe acel teritoriu de Siguranță Națională. În rest, mai bine beau oțet, mă jur, decât să ascult ziariști de la Digi24 și Excelența Antena 3 cum îi ling pe ăștia-n kur. Eu unul nu știu în fapt despre ce e vorba, căci pe vremea mea nu exista celebritatea personajului cu pricina. Dar nici nu exclud varianta corectitudinii informației ziaristice din moment ce am asistat în viu la episoade de tip Tanța (și astfel și clarific povestea din antet), doamna „ma-ți” adică, care suna pe interior alți angajați ANM, întrebându-i, urlând, tunând, ce studii au. LOL! Inclusiv pe niște unii, precum o fostă colegă de-a mea directă care, printre altele, are și un doctorat în geografie – plus coordonatoare de licențe la Unibuc. De ce? Pentru că putea. Analfabeta putea. Pentru că Tanțele din țara asta sunt favorizate de fix sistemul nostru securistoidal: scările de valori cu josul în sus, amenințări bolșevico-mafiote precum nenea Hector Marius de mai jos, netaxate niciodată din motive de bulgărele de zăpadă crescând pe măsură ce Vișineștii au prins pârghia ce nu mai lasă loc oamenilor zdraveni la cap. Iar în situația respectivă, tanti „ma-ți” acționa fix precum torționarii din Cel Mai Iubit Dintre Pământeni, precum minerii lui Ilievici, în numele Tătucilor care se proțăpiseră drept intangibili printr-un haos social, deci fertil interlopilor de tip Hector Marius, acest Sile Cămătaru facebookist de, evident, ANM. Am făcut tot posibilul atunci măcar să îndulcesc situația, chiar de la fața locului. Chiar din biroul directoarei operative de la vremea aia. Deoarece nu doar atitudinea vedetelor din ANM era lipsită de orice normalitate într-o democrație sănătoasă, ci și pentru că fondul consta în forțarea, prin intimidări, prin amenințări, precum TU ȘTII CINE E BĂNCILĂ? VREI SĂ TE DEA BĂNCILĂ AFARĂ?, la modificarea unor date corecte în… incorecte. Date de Siguranță Națională. Buliseră prognoza, stricau somnul de frumusețe al deszăpezitorilor (tot de Siguranță Națională), și voiau să se acopere prin orice mijloace, incluzând aruncatul unei fete tinere la lei, luatul unei fete tinere competente, cu doctorat, la răngi și topoare. Cam cum luau minerii la bătaie fetele cu ochelari din Piața Universității. Cum era aia… ce siguranță, frățioare/când gaborii se uită-n timp ce unul își ia topoare. Hector Marius mai de la metrou… că deja le-am mirosit gazele lacrimogene de la Victoriei de mi s-a acrit. S-a pus imediat batista pe țambal, căci vedetele ANM sunt mai presus de orice decență Constituțională. Iar referințele mele pot fi verificate foarte ușor, pentru că datele de acolo, cam ca la 112, sunt obligatoriu păstrate într-o arhivă (incluzând modificările la eventualele modificări). Așa ar fi normal… legal… deși ăia ar fi în stare să se acopere până la capăt la cât de intrinsec periculoși sunt. Mă consolez însă cu ideea că de la mătrășirea lui Victor Ștefănescu, ultimul om care în ANM a avut treabă cu ideea de calculator, creația lui software ținând de altfel în bună măsură instituția aia de ani de zile încoace, nene în prealabil la rândul lui trecut prin filtre coercitive cincizeciste, bolșevico-mafiote, spunându-le personajelor implicate cam ce spun și eu acum, nu mai există acolo decât speriați de mouse – în ciuda titulaturilor pompoase IT din C.V.-uri. Și, desigur, precum al mai nou nostru client Hector Marius, minerii lui Ilievici n-au avut niciodată curajul să-și asume identitatea. E colosal cum de totuși bogăția internetului, chiar și a Facebook-ului ăsta mult hulit, din moment ce chipurile e rețea de socializare, SOCIALIZARE!, păstreză-n România aceleași și aceleași apucături securistoidale. Iar la halul gramatical în care scrie Hector Marius … e clar că avem de-a face cu un tipar Vișinescu. Tanța like lol. Pe sistemul: Victore (Petrini), voi la ce facultate SCRIȚI cu pixul? Deci nu-i deloc de mirare că-n România anului 2024 asemenea analfabet crâncen precum Hector Marius are tupeul să mă amenințe. Cum și Tanța a avut tupeul fantastic s-o întrebe pe colega mea de la Stația Meteo Băneasa, doctor în geogragie, ce studii are. Florine, putem extrapola. Dincolo de faptul că, din fericire, n-ai pune tu mâna pe acest Hector Marius… că chiar s-ar lăsa cu procurori criminaliști lol. Eu sunt mai obișnuit cu mafioții imbecili. Și cred că vom ajunge la explicația concretă, nu sociologică de tip Pieleanu prin studiourile presei altfel cică Paznice ale Democrației prin excelență, de ce există exodul ăsta masiv al tinerilor români care-și aparțin. În diverse forme, societatea noastră respiră doar – vrei să pleci din București, vrei să te dau la lei – accentul noului nostru amic miner Hector Marius. Dar ia să terminăm noi ca la SSR! Pe trupa asta a pus-o în capul listei, ca albumul anului pe 2022, nenea de m-a învățat să fac radioul nostru. O făcusem și eu în prealabil pe blog, deci m-a bucurat să mi se confirme luciditatea lol. Numai că, în context, am ascultat-o mai abitir în noaptea de Revelion pe care am petrecut-o întru Siguranță Națională din miezul ANM. Vânam atunci ceața… erau condiții, iar temeblii noștri șoferi făceau curse pe strada București-Ploiești… probabil nici doar cu ceai de tei la bord. Mi-a plăcut teribil să știu că astfel poate salvez niște vieți, fie ele și tâmpite. Când o creață, de asemenea vedetă ANM care întoarce bani cu lopata, s-a înfățișat, după boscheți, cam ca contul ăsta fals Hector Marius, să mă verifice, să vadă dacă nu cumva mă poate arunca la lei sau lua la răngi, căci ei dăduseră ceva-n prognoză şi realitatea nu prea îi confirma. În mod firesc, ar fi trebuit s-o phoot pe chiciurometrul din platforma Stației Meteo Băneasa în timp ce se uita-n zare după ceața controloare. De parcă eu nu mi-aș fi făcut treaba întru Siguranță Națională… pentru simplu motiv că-mi plăcea. În fine, Clouds, Girls and RocknRoll!
O reclamă din zilele noastre zice ceva despre credința în tinerii din România. Și cum procesul de învățare, cât timp e dublat de dorința de activitate onestă, e încurajat și protejat. La ANM, instituție de siguranță națională, cel puțin în epicentrul Băneasa, lucrurile sunt fix pe dos. Acolo, cu cât ești mai tânăr și mai dornic de a face treabă bună, de a învăța, cu atât ești mai vânat. Desigur, ești la preț și-n liniște dacă faci parte din colectivele alea bășite peste noapte unde se taie frunză la câini. Și asta pentru că mucoșii care-și aparțin pot tulbura astfel zona de confort în care lefurile grase curg comod. Se dau e-mailuri agresive dintr-un birou ușă-n ușă cu altul, se fac decrete, referate, memorii, rapoarte, înștiințări, note informative. Atât. Iar totul este acoperit de ștampile și semnături care decretează cunoașterea prin excelență. Prin urmare, ei, șefuleții și directorașii, sunt acoperiți de hârtii. Imanența e suficientă. Băi, zice la foaia aia oficială că trebuia atingi perfecțiunea potrivit Instrucțiunilor-noastre-biblice? Zice! Așa că… ciocul mic și joc de glezne. LOL!
Bașca, nenorociții, în tupeul fantastic, și-au aproape legalizat rândurile alea potrivit cărora există un continuu proces formator, o perpetuă educare profesională. Canci! Minciună! Acolo ți se trântește-n poale un manual tehnic de 400 de pagini cu 3 zile înaintea declanșării oficiale a sculei (plină de bug-uri și de erori de gâgă, dar și asta e altă discuție) de siguranță națională lol. Dar au o plăcere sadică să simtă mereu că au în mână o oarecare putere. Te împiedici? Verși cafeaua ca-n reclamă? Nașpa! REFERAT, RAPORT, MEMORIU, SANCȚIUNE, ARS PE RUG! Ai semnat contractul de muncă, noi am specificat că am făcut instrucție, iată!, chiar am făcut-o, zău!, v-am pus în brațe biblioteca Alexandriei!, mai departe… Teoretic ei și-au făcut treaba. Cu greu le poți contesta implicarea prin hârțogării. Practica lor, în care se promovează un soi de idee potrivit căreia la ce mai trebuie școală din moment ce există tipărite niște manuale?, însă ne omoară.
Fetița unei cunoștințe cică s-a înscris de bunăvoie la toate cursurile opționale posibile. La grădi! 😀 Și mă gândeam cum dorința ei de aflare, curiozitatea ei colosală, care în definitiv ar trebui să ne definească pe toți ca rasă, va fi, aici, în ritmul ăsta, din ce în ce mai estompată având în vedere societatea curentă în care vârfurile sunt zeii comodității. Și mă mai gândeam cum ar fi ca puștoaica să ajungă printr-un destin nefast să lucreze în ANM. Păi ar fi luată repede la rost cu obuze dacă îndrăznește să miște lucrurile un pic mai înainte! Sau pur și simplu s-ar feri de ea ca de vreun monstru lepros cu intenții Fallout. Ce-o fi așa de greu de digerat exodul masiv al tinerilor din România, ce-or trebui atâtea colocvii și șezători savante, când starea de fapt e atât de evidentă? Aveam să înțeleg de ce mai toate fătucile din preajma mea de acolo, colegele mele, aveau mereu ochii în midriază, deși eu eram inițial extrem de jovial… spre sfârșit am început să nu mai tolerez apucăturile securistoidale, deci de la un punct încolo le înțeleg stresul şi din proximitatea mea. Păi imaginați-vă cum ar fi ca una dintre puștoaicele alea, dacă mai au și imaginație, să primească amenințările mele recente. Motiv pentru care majoritatea tinerilor care-și aparțin aleg să plece…, mai ales dacă simt că au ceva de spus dar nu sunt lăsați deloc să spună.
Acolo, tovarăşi Stăpâni, totu-i perfect cât timp zici doar că totu-i perfect, că… avem de toate. Ori, vorba lui Balzac, dintre toate obiceiurile lumii bune, lăudatul este perfidia cea mai dibace.
Cum va arăta această instituție strategic-națională peste vreo 10-15 ani? Înclin să cred că dezastruos în ritmul ăsta. Cert e că vedetuțele, șefuleții și directorașii din prezent vor avea atunci pensii la fel de grase întoarse la fel cu lopata, cam cum a avut și Vișinescu mulți ani după ce și-a făcut treaba potrivit Articolului, Volumului, Paragrafului, Adunării Comitetului.
Din punctul ăsta cred că orice adăugire ar fi doar variațiune pe temă identică.
Frustrarea însă nu s-a domolit, cu atât mai mult cu cât foile de pe aici au fost accesate-n zilele cu spirocheții mai focos ca oricând. Sute de vizualizări pe zi… însă nimic, în afara sinonimelor coerciții absurde trăite pe teritoriul ANM, nu a transpirat altceva.
Neplăcându-mi Facebook-ul practic, de ce aș vrea să retrăiesc eterna reîntoarcere a tăcerilor şi amenințărilor cincizeciste ridicole? Așa că am închis porcăria. Las aici însă o mostră de studiu de caz. Căci unii cred că antagonismul iubirii este ura. Când mai degrabă opoziția tare a iubirii e ignoranța.
Spirocheții totuși s-au domolit. Căci, la orele alea nefaste, Delain a lansat un EP mișto. Cu Diana \m/ având pantalonii Mathildei. Diana Leah, firește, nu Diana aia securistoidală din luceafărul meteorologiei contemporane autohtone de siguranță națională lol.
We didn’t say enough, we never wanted more, and it’s too late
Edit 22.11.2024: Au trecut mai bine de două săptămâni de la noul dans. Iar în afara unei vedetuțe de TV ascunsă după supozabili avocați și niște conturi tech false, prin excelență înfrigurate, mirmilioane din tastă… nu s-a mai întâmplat nimic. Păi ce faceți tovarași înfipți extrem de bine-n această instituție publică de siguranță națională? Vă știam mai determinați; mai fermi în a extirpa orice manifestare pasabilă! Chiar așa? Acum la înaintare doar o vedetuță snoabă de TV și niște oculți? Haideți, mai mişcăroşi! Nu de alta, dar, după cum vedeți, batista-pe-țambal nu intră-n vocabularul nostru.
un gând muzical 