În ultimul concert cântat și publicului universal, vocalista Asami zice la un moment dat cam printre dinți că unde e lumină e și speranță și că, deci, unde există ceva speranță firesc există și lumină: This song is called… JUDGMENT DAY!.
Sau, fiind încă liberi să ne imaginăm lucruri, din moment ce acest show a fost lansat pe un 23 august, Asami parcă ne zice un soi de: futu-ți Paștele mă-tii de securist jegos!.
Desigur, prin securist înțelegând mai degreabă turnătoria și defluviația înflorite ca metodică decât activistul întru siguranțele naționale – Uchiha Itachi gen.
La elocvența asta a lui Asami noi ajungând doar dorind să vedem și să auzim cum de se mai poate un concert Lovebites fără sarea și piperul Miho Rosana, sare și piper cu atât mai condimentate cu cât toate celelate fete din Lovebites sunt profesoare de muzică pe felia lor.
Am mai scris despre puștoaica Fami, fata care i-a luat locul în trupă unei Miho poate plictisită până și de rebeliunea albicioasă și totodată pro. marca proiectul LB: liberi potrivit Articolului, Volumului, Paragrafului, Adunării Comitetului, în general o caracteristică puțin acceptată de fanii heavy metal. Dar una e s-o vezi și s-o auzi prin filtrele exponatelor de studio, altceva e s-o admiri live.
Iar noi așteptam înfrigurați deja de niște ani s-o cunoaștem mai bine pe Fami.
Bătaia asta la porțile Raiului e primul concert pe care Lovebites l-a ținut din 2021 încoace. Și a fost înregistrat, Doamne Ascultă!, la Teatrul Ex Theater Roppongi din Tokyo, locația unde s-a ținut acest show, ce are o acustică și o intimitate aparte. Era păcat să nu știm și noi, restul planetei, de ce au tocmai acolo de zis profele din LB iar ceva și mai ales cum și cât poate Fami fi ea însăși într-un context de scheci Miho Rosana pe care sunt convins că toți ascultătorii LB l-au gândit de la substituirea cu pricina.
Evident că-i un industrial (marketing) specific (idol?) nipon la mijloc, deci prin excelență discutabil, dacă nu chiar îndoielnic, dar mai important acum credem că subiectul e Fami.
Pentru că, ok, via analogiei 23 august privind la ce s-a ales de generația noastră, vorba lui Rappa, poate tras rău de gâlci autohtoni, căci la urma urmei noi aici trăim, numita Fami, prin tot ce e și ce meșterește ea pe scena aia, ne face să ne enervăm și mai rău atât la gândul că niște bolnavi închipuți și personaje de Goldoni dau sute de lei pe la cabinătuțe private de psihiătruți unde, în definitiv, aud doar ce vor să audă, în cadrul cu pricina doar speculându-se normalitatea omului de a dialoga și mai ales de a fi ascultat, pentru asta nefiind deloc nevoie de apelul la argumentul halatelor în alb cam la fel de închipuite, ci doar de cultivarea dialogului social mai sănătos, adică de educație, cât draci veniți și având starea noastră de fapt din teren care ne arată filmul oboselii cumplite pe care o simt pe aici puștoaice imaginative care-și aparțin precum Alexandra/Georgiana din Lupeni sau Alexia din Șura Mare. Căci noi încă reușim să ne uităm la zâmbetul divin al lui Fami și la Fami pe de-a-ntregul și la abilitățile ei și să simțim că astfel mai avem chef să mergem a doua zi prin piețele pline de inflație – pentru care nu noi suntem vinovați.
De ce să dăm 500 de lei – 700 dacă te programezi doftoricește împreună cu aia/ăla de, la fel ca tine, ține morțiș să joace-n piesa (ne)reușitului social concubinal – când putem să ne uităm și s-o ascultăm pe Fami?
Bașca, am descoperit astfel că mai nou au fost scrise recent pe Wikipedia niște pagini în limba română despre gașca Lovebites. Informațiile istorice sunt pitrocite și cel puțin traduse impecabil. Mi-ar fi plăcut să putem sublinia cu nume și prenume demersul acestor cetățeni de-ai noștri, dar stilul Wikipedia se vrea a fi o bază de date impersonală și strict informațională. Asta e. Lor poate nu li se pare chiar asa deosebit ca să conteze și tastatorul… dar pentru o Românie captivă bălăriilor de Facebook și ratingului de FM, starea de fapt nouă ni se ramifică, dându-ne și nouă garanții că Sky Sound Radio nu-i tocmai degeaba. Oricum, e foarte mișto să vedem că pe aici unii tastatori se mai ocupă și cu altceva dincolo de spectacolul jumătăților de adevăr specifice autohtonei social-media. Cine s-a strofocat cu pagina aia Lovebites de pe românul Wikipedia evident e cel puțin pasionat. Ba chiar autorul/autorii detaliează etapele teoretice prin care Fami s-a impus. Repet, o fi doar o pură traducere, dar totuși cineva de pe aici a simțit nevoia s-o facă. Și s-o facă bine. Episod cu atât mai interesant cu cât presa noastră muzicală e în moarte clinică.
Și tocmai când începusem să mă întreb dacă nu cumva pe Miho n-o poate înlocui nimeni – de LB stă de atâta timp la cutie. Cine caută însă câteodată mai și găsește.
Iar puștoaica noastră n-a ajuns în punctul ăsta al meu doar pentru că așa s-a nimerit, pentru că picioarele alea tare recomandabile, ci pentru că picioarele alea nu i-au fost suficiente. Băftălăul ei de a avea o viață bună e evident.
Mi se pare că apartenența sa e atât de interesantă încât nu i-a fost teamă nici măcar de umbra teribilă a lui Miho. Mai ales că Lovebites este o trupă de profil pe care toată presa de specialitate o ține sub lupă și din motive estetice, dar și strict muzicale, gagicile cântând tare bine pentru o scenă ce se cam ofilise (e de notat aici și apetența lor pentru zonele bătrânicioase neoclassical și thrash metal). Or, în postura respectivă nu cred că ajungi doar dacă cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva, ci mai degrabă prin seva meritocrației. La SNSPA sau la stabilimentele academice ale lui Prelipceanu i-ar fi fost nu neapărat ușor, că puține prostituate se și bucură, dar oricum mai repede. Să intre-n Lovebites, mai ales după aura lui Miho, e ceva mai complicat.
Fami i-a luat locul lui Miho pentru că are cu ce. Acolo, într-un concert de tip Lovebites, se trage linie și tot ce contează e dacă ai pe bune ceva de spus, nu dacă alții vorbesc în locul tău potrivit Articolului, Volumului, Paragrafului, Adunării Comitetului din nu știu ce manual bizar pe care unii au avut nervul să-l canonizeze.
Prin urmare, cazul basistei Fami mi se pare extrem de interesant și ca studiu de caz în contextul României actuale. Eu unul l-aș propune ca tematică pentru următoarea dezbatere electorală supremă. Sigur, presupunând că jumătățile de adevăr mai lasă loc respiratului. 2024 – dialogul pe aici e acceptat cât timp se pupă-n cur emițătorul cocoțat nici nu mai contează cum în postura de emițător. De îți vine să te duci dracului, iar majoritatea tinerilor noștri chiar pleacă. Unii definitiv.
Noi toți, mai ales ca români trăind în România, avem 1000 de motive să intrăm în depresii crunte. Dar noi ne uităm și o ascultăm pe domnișoara Fami și deocamdată ne trece. Cetățeni.ascultători.de.tastăm..
un gând muzical 