Cele mai interesante două știri din prezent sunt 1. acceptul Comisiei Europene (executivul nostru suprem neales direct prin vreun vot) pentru ca Ucraina să atace teritorii rusești, deci acceptul lumii #libere de a zice fără opreliști și #SlavaRusia sau #IStandWithRusia, căci copiii din Kursk, de copii ce sunt, bănuiesc că nici ei n-au vreo vină dacă iau vreo dronă externă-n freză și 2. luptele de copii de pe teritoriul Italiei pentru care se plătește un abonament de 5 euro.
Cu alte cuvinte, știrea momentului nu-i deloc cazul de la spitalul Sf. Pantelimon. Știm starea de fapt pentru că noi nu suntem doar reactivi. Cum nici Colectiv n-a fost o știre. A fost o tragedie, dar nu o știre. Păi destui urlau și ei pe unde puteau, pe forumuri, pe chaturi, prin emailuri, că se va întâmpla o nenorocire la modul în care se organizează concertele în România. Al de Partoș răspundea cum răspund azi intelectualii sanitari de #TV: în sistemul de sănătate nu există grosolănii, astea-s minciuni grosolane.
Pățania cu pricina e banală, o știam cu toții de zeci de ani încoace. Și nu doar pentru că sanitarii noștri ar fi intrinsec nemernici, ci mai degrabă pentru că sistemul securistoidal nu le permite să fie altfel. Zicala strici piața dacă nu iei ceva o cunoaștem toți ăștia care n-am picat din cer – că și de-aia majoritatea tinerilor cât de cât zdraveni la cap părăsesc pentru totdeauna România. Și/sau: nici nu mai contează.
Păi am văzut grămezile de cadravre piramidale chiar din morgile marilor spitale autohtone în timpul primei invazii Covid. Am văzut că sistemele noastre de Siguranță Națională nu-s înarmate câtuși de puțin: cu morală, cu etică, cu medicamente, cu paturi, deseori nici cu competență, nici măcar cu frigidere. Nici n-am putut afla dacă li s-a acordat vreun tratament adecvat piramidalilor, lor sau bunicului meu, căci asta ar fi însemnat să plătesc avocați cu zeci de mii de euro, minimul lor onorariu pentru un simplu bună ziua!. Bani pe care evident că nu-i am. Că noi n-am păcălit precum sportivii-icoane sau blaturile lui Răzvan Burleanu. Nu ne-am dopat, n-am dat cu bâta-n apă, nu ne-am împrietenit cu slovacii (deși Janja Garnbert e foarte interesantă), nici nu l-am înghițit vreodată pe Călin Goia. Și uite cum azi cică ar trebui să mă șocheze sistemul securistoidal. Vai, Sf. Pantelimon! Văleleu!
Cum ar trebui să mă indigneze și faptul că puștoaicele n-au nici măcar o pârghie să se apere împotriva securiștilor psihopați din presă, din politică și din mediile academice. Sigur, asta dacă nu-s Alexia din Șura Mare sau Alexandra/Georgiana din Lupeni. Actualitatea noastră era extrem de previzibilă.
Prin urmare, cazul Sf. Pantelimon e anost. Nu știu de ce societatea se agită atât acum când de ani de zile există starea asta de fapt.
Nu-i o știre, cum ar zice tovarășul Ion Cristoiu.
Desigur, dacă nu-i vreo directivă pe linie de partid privind tematica eutanasiei.
În schimb, bătăile cu copii din Italia atrag mult mai mult atenția decât banalitatea Sf. Pantelimon.
Desfigurări spectaculare unde iau parte copii ajunși pe ringul de acolo probabil veniți din lumi de mână cel puțin a treia. Că-i destul de greu de crezut că participau tocilari de familii bune.
Carabinierii au declarat că-n nebunia respectivă e vorba de cel puțin 500 de copii implicați. Adică de cel puțin 500 de copii luați apoi în sac sau în orice caz desfigurați. Poate pe vecie.
Nu e vreun caz izolat de cafteală între colegi filmată senzaționist. Vorbim de sute de copii care sunt folosiți de post de cocoși isterici, pitbuli turbați sau canguri cu mănuși de box.
Vedeți vreun intelectual de TV autohton să se agite pe tema asta? Vreun influencer? Sau, dimpotrivă, vreun din ăla de cică nu face parte din sistemul lui nene Rău? Să se întrebe dacă nu cumva mai există și alte asemenea petreceri apocaliptice prin mediul nostru înconjurător? Iar dacă da, care mama dracului or fi cauzele? O vorbă, ceva?
Mass-media? Facebook? TV? Cel mult știri fugitive și reci. Nu-și rupe nimeni cămașa. Atenție însă că așa s-a întâmplat și cu atrocitățile juvenile de prin Ucraina. Apoi fie au apărut revoltații că de ce nu s-a zis nimic (de ce n-au zis ei înșiși nimic nu ni se mai spune). Vedem ce a urmat tăcerii – venite din ambele tabere.
În funcție de taberele din care fac parte, ăștia fie pupă-n cur tagma cadrelor medicale, amenințându-ne că dacă mai ridicăm clonțul la incompetenți și șpăgari dracu ne ia când ne vom îmbolnăvi, și ne vom îmbolnăvi!!, că tot omul la un moment dat se îmbolnăvește!!!!, fie pupă-n cur tagma procurorilor care din 1990 încoace au dovedit că scot de la naftalină informații fix când ne e lumea mai dragă, altfel Corado Cătănescu ăștia nefiind în stare să facă vreodată ceva cu Dosarul Revoluției, fie marșează pe jumătăți de adevăr ca să nu le cerem ălora de la Antena 3 și Digi și RTV și Realitatea să iasă cu toții în genunchi pe străzi, cerându-ne scuze, implorând iertare, pentru că au pupat în cur atâția zeci de ani demenți precum Prof. Univ. Dr. Pieleanu care ne tot sfătuia sfătos cu cine să votăm dacă vrem să fim oameni buni, fie sunt de-o platitudine crâncenă zicându-ne cum sistemele noastre sunt putrede, dând senzația că azi au descoperit brusc apa caldă, deci și insultându-ne luciditatea și inteligența.
Fiecare cu ce-l doare. Și noi între ei.
Desigur, pentru toți ăștia nici măcar cândva fascinanta Fetiță cu Acadeaua nu mai reprezintă azi un subiect. Li s-a fumat treaba.
un gând muzical 