Am avut azi de făcut niște drumuri în ciuda canoanelor sfătoase ANM-istice. Și singura parte bună a poveștii caniculare din București și a poveștii mele în general, în special din autobuze, au fost fetele evident vizibil foarte mișto, râzând minunat și vorbind (!!!!!!) și făcând caterincă de ipostaza lor forțată, animație aproape de exod pe care am dezbătut-o prin mesaje și pozele mele subtile urbane (căci nici cosmosul n-a făurit ceva mai interesant decât picioarele frumoase de fată lol gleznele fetei lui Rebreanu) cu un amic de la SSR, el concluzionând că vorba lui nea Toma (Caragiu)/Constantin Tănase: voi vreți să faceți poporul ăsta să nu mai râdă!.
Zilele trecute am dat peste fotografia fetei de 15 ani din Șura Mare, Sibiu, care s-a spânzurat pentru că nu știu ce poze cu ea ar fi fost împrăștiate-n săutucul ei altfel oricum plin de căcăstoare cotidiene săpate-n curte. Și deși afemeiat fiind, având deci o bază de date solidă, trebuie să mărturisesc că a fost una dintre cele mai expresive gagici pe care le-am văzut vreodată.
O fată aparte care, obligată sau dusă de mersul mediului nostru înconjurător poate tocmai din cauza superbității sale printr-un univers cu căcăstoare proeminentă la ușa autohtonă, stă acum doar imortalizată, potrivit presei care a publicat/preluat fotografia cu pricina, în fața unui pian.
Pianul ăla aproape m-a terminat.
Directorul școlii ei zicea imediat după ce se futuse definitiv mireasa că Alexia aia era: așa… o fată mai visătoare.
Pe net e plin de fătuci anonime în fel de fel de ipostaze fotografiate sau filmate. Milioane. Iar la TV vedem zilnic triliarde de actrițe porno cel puțin deghizate. La Radio România Cultural se tot aud masturbator voci feminine afectate. Or, nu aflăm zilnic că fete peste fete s-au spânzurat din cauza condiției. Din fericire!
Totuși, Alexia asta a făcut-o.
Prin urmare, convingerea mea, din datele publicate până acum (presă/autorități), este că tipa își aparținea în asemenea hal încât n-a putut să găsească fel de fel de justificări ridicole pentru Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului ca să meargă înainte. Sau, dimpotrivă, să ia Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului din România care indică succesul social direct proporțional cu mizeria.
Fete ca asta și ca Alexandra ori Georgiana din Lupeni îmi amintesc de generalul ăla militar din One Piece care-și scosese ochii pentru că nu mai avea maț să vadă aiurerile din jurul său guvernamental. Dar la el au ajuns în timp Luffy & Nami & Zoro.
Cu alte cuvinte, Alexia asta cred că avea stofă de lider. Doar că același director al școlii ei declara și că: nu știam de fapt ce era în sufletul ei.
Repet, cert e că Alexia voia să dea la Arte. Nu la Adunarea Națională de Informații, nici la SNSPA, nici la Psihopupu cursul prin excelență scurt (sau forma În Afară pe securistoidismul dovedit al părinților… săracă, avea ca părinți doar niște țărănoi amărâți) – completase cu vreo săptămână înainte de a se sinucide un formular din ăla de liceu cu ce vrei să te faci când o să fii mare (așa susține publicația Ora Sibiului, afirmație susținută de autorități).
Ea era mai visătoare, am reținut atunci din informațiile publice.
Dar văzând acum și una dintre ultimele ei poze, stând așa de elegantă lângă un pian, parcă îmi vine s-o cred mai mult pe ea decât pe triliardele de Uniuni ale Muzicologilor, Uniuni ale Compozitorilor, formatorilor de opinie, intelectualilor de TV/radio și alți divini-psihopupu.
Pentru că, nu cu mult timp în urmă, adică în decembrie anul trecut, alte două fete de 15 ani care s-au dus înainte de vreme, Georgiana și Alexandra din Lupeni, și-au exprimat regretul în special printr-un gând muzical, animat tocmai de determinarea printre hârtoapele pe care le-am descris la vremea respectivă. Între ele, alți zeci de tineri și-au luat gâtul pentru că nu mai puteau cu țara asta de pigmei și adaptați și reușiți peste noapte. Nu mai vorbim despre zecile de mii de tineri care părăsesc anual România (sinuciderea țării) din cauza lipsei oricăror speranțe zdravene la cap.
În mod firesc, am crede că sunt cazuri excepționale. Dar manifestări din astea devin constante prin România noastră.
Nu știm sigur dacă Alexia era o târfă intrinsecă, oricât de târfă intrinsecă ar putea fi catalogată o fată de doar 15 ani, deși neuronii ei evident depășeau media generală românească din moment ce n-a putut să meargă înainte oricum, deci neexcluzând nici vreun Siminism.
Cert e că în biletul ei de adio a lăsat parolele conturilor ei social-media. Un soi de Black Black Club: vedeți voi acolo! Cert e și că s-a spânzurat, deși era de-o frumusețe teribilă.
Oricum, dincolo de pistele pe care le au autoritățile, cert e că, deși cândva visătoare și cu pian elocvent lângă ea, Sky Sound Radio tot n-a reușit nici așa să facă ceva. N-am ajuns nici la fătuca asta în timp, cu toate că se pare că era mai abordabilă.
Punem noi în playlist faze care în primul rând sperăm că sugerează un pic de răbdare, că ne doare fix în cur dacă au fost filmate și pozate și drogate făcând oricum felație, dacă au luat 2 la metodologia traforajului, dacă au sute de mii de urmăritori care urmăresc ca să nu fie urmăriți, dar tot nu reușim să ajungem la ele nici crezând că trăind te mai poți regenera dacă e ceva de regenerat, nici măcar în lumea asta #liberă. Iar fătucile astea care-și aparțin, cu stofă de lider, pleacă pe capete din mediul înconjurător de azi.
În schimb, adaptatele ne sunt reușite și șefuleți și directorași. Neosecuriștii sunt azi la mare preț, Gabriel Diaconu și Gabriel Liiceanu sunt la putere, iar pe Alexia o mănâncă viermii. BRAVO!
un gând muzical 