Ghiciți personajul: în această seară milița a devenit… poliție!.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva care-i de fapt treaba cu Articolul Adunării Comitetului pe care o repet obsesiv pe aici de ceva vreme, cred că cel mai bun răspuns l-aș da prin intermediul Proclamației de la Timișoara, mai exact prin rândurile de final care ziceau, fix acum 34 de ani: Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilităţii sociale.
Și asta pentru că una dintre marile male neplăceri autohtone recente se trage fix de la o amenințare telefonică securistoidală, metodă coercitivă prin excelență absurdă.
Căci prin ianuarie anul trecut, când ninsese apatic prin București, colega mea de la stația meteo Băneasa, o fată de nici 30 de ani, transmisese anumite date… întru siguranță națională, conform fișei postului: nivelul stratului de zăpadă măsurat la niște rigle altfel pseudolemnăraie obosită, altfel de asemenea bolșevică pe atunci, cu vagi inscripții ștampilate URSS, nemaidistingându-se în plin UE nici măcar vopseaua de pe pseudolemnăraia aia nenorocită de veștejită ce era, așa trăind bine-mersi în fapt o instituție de stat sprijinită de neosecuriștii din mass-media, înfipte bizar prin plaftorma celebră, televizionistică, din cadrul ANM.
Iar datele cu pricina, după cum demonstrează toți parametrii (vizibili de orice cetățean zdravăn la cap pe liberul siteul meteomanz), arată că fătuca își făcuse foarte bine treaba. Dar nici nu trebuie să ai cine știe ce hârtii prin dulap sau mari pregătiri de profil în cazul ăsta. E suficient să nu fi retardat mintal, medical vorbind. Pentru că orice om cât de cât abil poate citi un nenorocit de termometru/riglă.
Doar că vedetele de la ANM, alea cu care suntem bombardați zilnic prin mass-media, futuseră prognoza, deci și cheful autorităților care în anumite circumstanțe (nivelul stratului de peste x), precum ISU, Jandarmerie, Poliție Rutieră etc., care sunt nevoite să ia măsurile de rigoare în cazul anumitor valori meteorologice. Cu alte cuvinte, se cam strica somnul de frumusețe al lui Arafat & Gabriel Diaconu & ce neosecuriști mai sunt pe acolo.
Prin urmare, colega mea a fost sunată pe interior (convorbirea bănuiesc că e înregistrată de STS din moment ce vorbim despre o instituție de siguranță națională) de vedetele ratangii și sofiste ca să… modifice NEAPĂRAT nivelul stratului de zăpadă. Adică să-l dea mai mic, importanții să viseze în continuare la Monica Bârlădeanu.
Inițial, fătuca, printre altele coordonator de licențe la Universitatea din București, deci nu doar sugătoare de Mitică Baltă sau alți bolșevici incompetenți, nici bizară de pe la vreo privată obscură, a refuzat să se supună.
Motiv pentru care i s-a decis brusc soarta la un receptor: auzi, fată, nu știu ce studii ai tu, dar noi aici avem un Comitet coordonat de boss. Tu știi cine e Boss? Vrei să te dea Boss afară?.
La auzul denominației balaurului, colega mea s-a supus până la urmă. Deci, a fost constrânsă să dea date false întru siguranță națională.
Că are și ea în lumea asta #liberă niște #rate de #plătit și niște #enorme #facturi de #achitat. Și de #mâncat, unde mai pui.
Pe la 11 noaptea, colega mă sună plângând: m-au amenințat cu Boss…
Care Boss, s-o luăm pe șleau în ideea că i-aș răspunde cuiva pe bune la vreo întrebare legată de blogul ăsta, e tipa cu fustiță scurtă, altfel competentă-n sinea meseriei, cumva idealul meu personificat Erza Scarlet.
Și fiindu-mi ideal, îmi permiteam s-o și abordez mai ca Natsu la o adică.
Despre ce e vorba? Habar n-am ce s-a întâmplat… e foarte grav ce-mi spui… te pup!
Ca mai apoi să aflu că tocmai Boss fusese foarte pasivă tocmai de la fața locului, acord tacit îi mai zice-n Codul Penal, dimpreună cu rapidistele, în frunte cu cică masturbatoarele la idealul Dan Coe, în practică mai degrabă interesul poartă fesul (ce ocupau în noaptea fatidică poziția de șef de tură ANM, deci babane veghetoare întru siguranță națională), fix din postura de coordonatoare la Comitetul lui pește prăjit. Că, deh, să nu cumva să-i iasă bube de nesomn tovarășului Gabriel Diaconu.
Cum ar veni, să tăiem rapidismul din rădăcină dacă vrem performanță.
Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am simțit ca și când mi-aș fi găsit în pat iubita făcând sex animalic, de bunăvoie, cu alți 10. Și nu doar pentru că visem la ceva nonșucuist și un dialog mai apropiat de umanitate, mai depărat de Articolul, Volumui, Adunarea Comitetului, ci și pentru că-mi plăcea foarte tare de fustița aia scurtă.
Motiv pentru care mi-am dat demisia. Ficatul meu înghite și așa destulă vodka. Nu-s securistul-utilitarist Itachi, nici domptorul de abominal Naruto. Mai bine doar pariez pe mine. I am my kingdom! 😀
Simpatic e că tot Boss mi-a zis în final că dacă plec, dacă îmi dau demisia, nu mai are, în lumea asta românească a noastră de azi, cine s-o mai apere pe colega-mea. Încă mai avea ceva apucături de Erza, nefiind o necioplită și o ageamie precum sunt mai toate șefulețele și directorașele din statul nostru. Dar asta e altă discuție.
Am mai încercat eu să bolborosesc pe acolo: că s-a încălcat Constituția, că ROI, că drepturile omului, că pula mea. Prin niște emailuri date dinspre un birou aflat ușă-n ușa cu altul, ca să rămână scris, Mircea, că unii lucrează, nicidecum pe vaza un dialog sănătos la cap, batista pe țambal era pusă. Și chiar dacă nu era pusă atât de sintetizator, mass-media, amanta Administrației Naționale de Meteorologie, ar fi pus-o: acolo totu-i perfect, tovarăși stăpâni, TOTU-I PERFECT!. Dar oricum nu era nevoie de cine știe ce efort, căci eu n-au bani de avocații-magnați: lumea noastră #liberă.
De fapt, bolborosirea aia devenise apucătură din moment ce dorința mea inițială a fost ca Boss să vorbească între patru ochi cu fătuca, să-i spună că n-o dă nimeni, dracului, afară, că n-are de ce. În ideea că astfel s-ar putea să n-o pierdem definitiv pe fătuca-muncitoare-și-deseori-competentă, mai ales că nu știam cât mai putea înghiți după ce-și pierduse și pseudoiubitul prin Pandalie, mai ceva ca Otis negăsind altceva în context decât Chad Gable.
Desigur, colega nu mi-a mai dat vreun semn de atunci. Mi-a mai zis la vremea respectivă doar: ăștia sunt șefii mei, adio!!.
De asemenea, nici Boss nu s-a mai făcut și mai ales auzită de atunci. Probabil pentru că ăia sunt angajații ei.
Prin urmare, concluzia celor care au scris Proclamația de la Timișoara, trăită și pe propria piele, e azi la fel de potentă.
Că asta e de fapt marea dramă. Io mă descurc cu muzică și cu Nezuko și cu Cody Rhodes și cu vodka. Cum zdrăngăneau și tâmpiții ăia Pațurcă masturbându-se după Oana Sîrbu. Dar aparținându-și, imaginativele adolescente Alexandra și Georgiana din Lupeniul ori Alexia din Sibiul de azi pur și simplu n-au putut să accepte că ăia sunt șefii lor. Și s-au dus.
Or, dacă generația tânără formidabilă e încă forțată să facă ce nu vrea să facă – în numele metodicii acestei stabilități sociale -, atunci cu siguranță încă nu putem vorbi despre democrație.
Notă: șefuleții și directorașii din ANM, fie progenituri duse la cursurile de preț, fie doar indiferenți la atrocitatea comisă (căci succesul social și predictibilitatea nu-l au al de Alexandrele și Georgianele și Alexiile), nu transpiră câtuși de puțin nici la ora asta. Doar continuă să întoarcă banii cu lopata.
Din moment ce în discuție sunt indivizi publici aflați în funcții publice de conducere, poate ar fi trebuit să vorbesc cu nume și prenume. Doar că mă tem atât de tare în lumea asta a noastră liberă și parteneriat strategică și redresată rezilient încat am ajuns să prefer servere canadiene pentru SSR – mai greu de Articolul, Paragraful, Adunarea Comitetului pentru neosecuriștii noștri. Că psihopații ăia nu doar ruinează viitorurile, dar la o adică cred că n-ar avea nici grețuri vitale. Eu nu-s nici Itachi, nici Naruto, nici Erza, nici Natsu, nici Alexandra, nici Georgiana și nici Alexia.
un gând muzical 