Un băiat de 10 ani tocmai și-a găsit sora spânzurată în nu știu ce magazie dezafectată din Sibiu. Fata, tot de 15 ani, ca și precedentele noastre numărători peste numărători recente (deși nu suntem în război cu nimeni lol), ținuse morțis săptămână trecută să semneze fișa de înscriere la Liceul de Arte local.
Potrivit presei, Alexia s-a sinucis din cauza unui șantaj fotografic. Mai exact, puștoaica ar fi fost forțată să facă niște poze deocheate, imagini care apoi au ajuns la toată comunitatea sa.
Nu știm exact dacă așa au stat lucrurile. Și probabil nu vom ști niciodată motivele adevărate pentru că pe astfel de întâmplări apocaliptice în România noastră #valoroasă se pune constant batista pe țambal, adâncirea problemei scoțând automat la suprafață putregaiul prin care adaptații și reușiții își mențin căldurica reușismului.
Desigur, asta și pentru că e câh un astfel de breaking news în lumea unor intelectuali. Ei sunt cu cultura, nu cu șocăreala. Șocăreala e câh, nu e demiurgie! Bleaaaah!
Atenție însă ca nu cumva la turnul ăla de fildeș să nu mai aibă-n ritmul ăsta cine să observe autentic!
Și se trece repede mizeria sub preș pentru că, dacă e să-i dăm crezare lui Adrian Lungoci, directorul școlii Andrei Șaguna din Șura Mare unde învăța Alexia, fata nu era cine știe ce vedetă, nici potențial star, virtual șefuleț și directoraș și implementator de proiecte, ci era doar: o fire mai visătoare.
Și domnul Lungoci a mai adăugat ceva: (…) dar nu știu ce era în sufletul ei.
Hâț! Ar fi interesant ca domn director să dezvolte subiectul și să ne spună de ce nu știa. Pentru că n-a vrut să știe? Pentru că n-a fost lăsat (!!!) să știe? Sau pentru că sistemul de educație autohton se încăpățânează să pună-n fruntea instituțiilor de siguranță națională, așa cum e și orice școală, fel de fel de impostori? – cu mențiunea că un boss de siguranță națională nu se limitează prin excelență la a semna niște foi potrivit Articolului, Volumului, Adunării Comitetului.
Oricare ar fi fost motivele care au făcut-o pe Alexia să-și ia câmpii, dacă varianta sinuciderii se confirmă, cert e că fata voia la Arte. Nu la SNSPA.
A devenit o constantă ca fetele cu spiritul amputat să plece. Rămân din ce în ce mai mult doar adaptatele.
De asemenea, cert e că traficul de carne vie european (și nu numai) își trage materia primă în primul rând din România.
Cert e și că fata asta de 15 ani mai visătoare e azi moartă.
Iar dacă Alexia s-a sinucis din cauza acelor poze, atunci e cert că își aparținea, deci că e cu atât mai dramatică situația. Pentru că o alta… recuperată, înregimentată și reeducată, ar fi fost chiar mândră de vedetismul ei. Pe Alexia însă cică a ros-o atât de tare încât s-a spânzurat. Deci, tipa avea conștiința propriei valori.
Or, noi, ăștia de la SSR, credem că astfel de oameni sunt, cum s-ar zice #parteneriatstrategic: leader material.
Dar ea nu a fost protejată și încurajată. Și nici noi, cetățenii ăștia de la SSR, n-am ajuns în timp la ea. Retarzi ca întotdeauna. Măcar doar să-i propunem spre ascultare APOC – The Only Way Is Up… în special în varianta plină de viață pe care o propune mereu șmecheria rușilor de la RGN.
Cred că Alexia n-ar fi fost un simplu aplaudaci al baloanelor de săpun. Evident, n-ar fi fost nici vreo agățătoare comodă de ecusoane pompoase. Că, evident, ea își aparținea. Ea era mai visătoare. Însă acele sfere solemne, dacă se revendică a fi pe bune, dacă își iau în serios menirea, de privitori ca Alexia au nevoie. Nu de elite impersonale.
un gând muzical 