Sau pe sistemul Belindei Carlise: I can hear the whistle, military train,
I was dancing with my baby in the summer rain.
Au trecut aproape doi ani de când n-am mai un Rusia Azi pe aici. Timp în care cică marele Urs, așadar capabil prin excelență denominativă, după cum ne anunță zilnic presa noastră haștag liberă, să înghită cam întreaga planetă Pământ, încă cică tot se câcâie cu niște rusuleți (nici ăia tocmai treji).
Dar nu geostrategie militară mass-media profundă ne interesează foarte mult acum, cât ultima declarație directă a marelui nostru ales, potrivit Constituției, anume Klaus Iohannis: din informațiile mele, România e o țară sigură, românii să nu se teamă. Nu e cazul să intrăm în panică sau să credem că România e cumva amenințată.
Păi și atunci, dacă România nu e nicicum amenințată, atunci de ce toți banii noștri se duc către firmele de armament? De ce PIB-ul României se mulează doar și doar pe doleanțele Lockheed Martin, anul trecut noi, cetățenii evident, că doar nu Gabriel Diaconu și Valeriu Gheorhiță de la ciorapul UM, cheltuind zeci de miliarde de dolari pe fierăraie zburătoare de ucis? De ce baza militară de la Kogălniceanu va deveni cea mai mare așezare militară USA din Europa, chiar mai șmecheră decât aia de la Ramstein?
Nu avem nici măcar de ce să avem atacuri de panică, adică să dăm, ACUM!, fuga la farmacie!!, ni se spune de la vârful vârfului, darămite să credem că ne batem cu cineva!
N-au trecut nici 24 de ore și Radu Oprea, ministrul economiei, a declarat la Digi24: Vrem să transformăm fabrici din cadrul ROMARM într-un centru de excelență pentru muniția mare, calibru 120, 155, să producem în România și să exportăm din România în țările din estul Europei și centrale pentru tancurile americane care deja sunt prezente în cât mai multe țări, România urmând să fie acest pol, acest centru de excelență, în care vom produce această munițe.
calibru paştelui m…
Eu, ca cetățean, accept idealurile întru excelență, chiar si utopia excelenței Antena 3 CNN (în virtutea unei prese ca o presă) de după ICA, dar zău că nu pricep de ce trebuie să producem muniție… excelentă… care să mai și fie atât de excelentă încât să fie exportată prin toată… Europa… Se presupunea că s-a învățat ceva din ororile războaielor mondiale și că drepturile internaționale – dialog în sens larg cu toți, nu doar bunăstarea musculoșilor – vor prima.
De ce Europa s-a împânzit cu baze militare americane e de ceva vreme (cu zeci de ani înainte ca Federația Rusă să capete obidă pe rusuleți) o tematică care ține mai degrabă de orgasmul vreunor Radu Tudor sau Prelipceanu. Și de orgasmul altor psihopați însetați de sânge. #Selly, NATO Youth. Ok.
Dar uite că eu nu vreau să avem economie de război, nici să milităm, ca stat, pentru starea de război, nici să ne închinăm la Lockheed Martin. Eu vreau să mă închin la muzică și la fete. Încă: mai ales că, nu-i așa?, nu e cazul să intrăm în panică sau să credem că România e cumva amenințată.
Rușii de la RGN, pe baza cărora de altfel am tasatat din prima Rusia Azi, într-o vreme când cancel culture o luase razna și pe aici, cu precădere prin cabinetele private de psihiatrie autohtone, n-au mai postat nici ei de ceva vreme. Săptămâna asta însă au revenit cu câteva MV-uri din care extragem acum Smash Into Pieces, cu o copertă pe care zău c-o vreau mai degrabă prin gările Belindei Carlise, League of Distortion cu un combo despre care tot încearcă să vorbească și Papa Francisc, anume #muiefirmeledearmament (actualii decidenți principali financiar), imaginea aleasă pentru unul dintre ultimele single-uri Mike Shinoda (fost membru Linkin Park) în ideea dorinței de a avea un show live Sky Sound Radio, nicidecum vreo apucătură de a ne lăsa bojocii prin nu știu ce râpă doar pentru ca magnații Lockheed Martin să devină și mai bogați, și, în fine, asocierea fundamentată pe cel mai apreciat single Saul, că, oricum ar fi, tot mai mișto e să visezi să recuperezi o fată din tranșee decât să te arunci de-a berbeleacul (haștag).
un gând muzical 