Veneam și eu azi-dimineață cetățenește-euforic după o băută, chiar dublu, dacă nu chiar triplu măcar mulțumit cu situația mea de a încă respira, nu doar pentru că ținusem morțiș să iau tramvaiul până acasă, ci și pentru că înăuntru erau două puștoaice mai mult decât interesante despre care unii ar fi dezvoltat cum se cuvine arhetipul lui 14, de la Eliade până la Mafia, când una dintre fete, brusc încetând să mai fie interesantă-n mărturisirea ei șoptită ce-l includea (frumos) pe nu știu ce coleg de clasă, zice dintr-o dată foarte alarmată: stai, fată, stai, stai!! să văd câte grade o să fie mâine!!!!.
Nu era suficient că majoritatatea tinerilor noștri se bat în dureri nocturne și cine a luat mai mult minciusan de dimineață (moda haştagistă de hiperbolizare a nimicului), fie și la o băută ce se presupune că-i prin excelență motiv de sărbătoare, acum mai au și atacuri de panică – pe filieră meteorologică!
Dar, totuși, e firesc, din moment ce nu doar mizerabila noastră presă este un furnizor banal de conținut, indiferent de calitate și relevanță, ci și pentru că pe smartphone-uri suntem bombardați zilnic cu Urgii, Furii, Apocalipse și Judecăți de Apoi meteorologice.
Iar respectivele isterii sunt cele mai citite publicații din mass-media noastră.
Puștoaica de mai devreme mi-a confirmat la rândul ei că direcționarea atenției (și furiei) funcționează ca la cartea securistoidă. Căci, dacă ar fi fost vreodată vorba pe aici despre Aleea Tornadelor din Oklahoma, atunci, sigur, isteria ar fi fost justificată. Dar, în proporție de 99,9%, Urgia Meteo autohtonă înseamnă doar: vor fi 5 grade în loc de 4!
Și putem să considerăm că doar presa e complet năruită deontologic. Însă de ce aranjorii, dirijorii, șefuleții și directorașii nu dezmint niciodată, dar niciodată!, aberațiile astea? Că doar ei se află și sub incidența directă a Siguranței Naționale, deci inclusiv panicarea absurdă a populației ar trebui măcar să-i străbată, dacă nu chiar să-i oblige la reacție.
De ce aranjorii, dirijorii, șefuleții și directorașii de la Administrația Națională de Meteorologie (care, printre altele, întorc bani publici cu lopata) niciodată nu fac măcar o conferință de… presă prin care să nege (științific) apocalipticul-cancanist total nejustificat din mass-media?
Ba dimpotrivă! Continuă să alimenteze neghiobia și minciuna din presa noastră, românească.
Ne putem gândi repede la câteva răspunsuri. Unul dintre ele ar fi că presa, după cum ne-o dovedește istoria neoliberală, este cea care vinde pontul și scoate de la sertar treburi, chiar și după zeci de ani, fel de fel de pălmuri până atunci total absconse. Deci că mai bine îți ții prietenii aproape, dușmanii încă și mai aproape.
De asemenea, jurnalismul ne-a obișnuit în ultimul timp să nu accentueze interesul public autentic. Pe presă n-o mai interesează câtuși de puțin de Georgiana și Alexandra din Lupeni, căci manifestul lor a dat în vileag întreg putregaiul din care toți aranjorii și dirijorii, inclusiv presa, își trag seva de ajung să învârtă bani cu lopata.
Ați auzit vreun cuvânt în presă despre faptul că angajaților ANM tocmai li s-a tăiat (noaptea ca hoții) cu 50% valoarea bonurilor de masă – care oricum era ridicol de mică? Bineînțeles că nu.
Ați auzit ca șefuleții și directorașii din ANM să scoată public vreun cuvânt despre jaful amintit? Să măcar mimeze apărarea subordonaților? Bineînțeles că nu.
SĂ NU SUPĂRĂM JUPÂNUL! – vorba bolșevicului Mitică Baltă
Și, recunosc, nu m-am mirat deloc să le văd brusc isterizate de un meteo – nesimnificativ, ba chiar dezirabil din moment ce vor fi temperaturi de 20 de grade la mijlocul lui februarie, evitându-se astfel drame financiare, termotehnice, ba și medicale – pe simpaticele puștoaice de mai devreme. Vorba aia, doar ne-a zis deunăzi șeful SRI că ei, securiștii, au capacitatea să ne inducă doleanțe pe care în mod normal nu le-am avea.
Drama e însă că nu chiar toate puștoaicele pot fi intoxicate!
Georgiana și Alexandra din Lupeni, spre exemplu, și-au aparținut până la final. Or, dacă prima definiție din Dicționarul Explicativ al Limbii Române mai are, Dracului, vreo valoare (SECURITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol. ♦ Protecție, apărare), atunci cred că aranjorii, dirijorii, șefuleții și directorașii, cu atât mai mult cu cât se afirmă mare și tare pe legitimația lor: de Siguranță Națională, ar trebui de urgență să ia măcar o minimă atitudine… că de la presa noastră, românească, eu unul nu mai am nicio speranță. Fetele din tramvai cred că ar trebui să fie mult mai interesate de colegul cu pricina decât că o să fie 5 grade în loc de 4 și că o să bată nițel vânticelul la 2400 de metri.
un gând muzical 