Dacă o puștoaică cu nicknameul Draconian_Storm nu mă contacta pe chatul SSR mai devreme, habar n-aveam că există o trupă autohtonă pe nume… Clouds. :O
Care gașcă fix în data de 14.10.2021, adică fix în ziua când mascații în alb l-au luat definitiv pe bunicul meu pentru ca astfel s-o descopăr pe uniCornelia pentru ca astfel SSR etc., au lansat discul de față.
De trupa Draconian (aia de gothic) știam, ascultasem discul Sovran din 2015, mai ales că fusese lansat oficial (de asemenea) pe tâmpita aia zi de 30 octombrie. Fusese la vremea lui (e și azi din moment ce-n România tot nu există vreo secție spitalicească decentă pentru marii arși – în schimb avem colectivuşe, colectivuțe, directoraşi, şefuleți şi aranjori prin Administrația Națională de Meteorologie care ne bombardează minut de minut cu normalitatea) un soi de imn underground tacit pentru ăia care n-au dorit să fie Gărzi Patriotice Haștagiste, care pur și simplu aprindeau câte o lumânare te miri pe unde. Grozav album muie Lockheed Martin!
Or, naratorul-poet Daniel Neagoe din acel Draconian este, am aflat de puțină vreme, și vocalul/clăparul grupului, și aici intervine aparenta bizarerie totală, numit… Clouds. Fix Clouds!
Pe bune? Deja am impresia că cineva face mișto de mine. 😀 😀
Adică erau niște români care își ziceau Clouds, care au lansat albumul… Despărțire fix în acel 14 octombrie?
Și noi, clouds, girls and rocknroll de atâta timp și nu știam????!!!!!
Că nu știam s-ar fi putut cauza unei muzici obosite, firește. Denominațiile, să ne revenim, zic, nu compensează calitatea.
Doar că discul Despărțire îmi sună de-un excelent atmosferic doom/death ambiental, cu mult peste media subgenului, având de asemenea parte de o calibrare remarcabilă a sunetului, cu mult peste media înregistrărilor noastre în general. Habar n-am, n-am verificat încă, sunt prea excitat acum, dacă timișorenii în cauză au încropit treaba în altă țară sau cine sunt mai exact prelungitorii ăştia de My Dying Bride.
Dar îmi sună potrivit nu doar în sine, ci și prin unghiul tuturor foilor pe care le-am tastat pe aici de la înmormântarea bunicului încoace, adică de când uniCornelia ne-a însoțit până când am cunoscut toate tipurile de nori, chiar și întru siguranță națională, tehnic, încropind apoi un post de radio care-și zice sugestiv și terminând cu superbele alea fete din Lupeni, de-o inocentă eleganță luată parcă din patinajul artistic, care s-au omorât ținându-se de mână și privind spre nori pentru că nu mai puteau cu Articolul, Volumul, Paragraful, Adunarea Comitetului.
Artificiul cel mai interesant, chiar dincolo de muzica propriu-zisă, una apreciabil de elaborată pentru stilul fundamental, de altfel unul destul de unidimensional, mi se pare numele albumului (Despărțire) în condițiile în care toate versurile sunt în limba engleză. Am impresia că astfel muzicienii în cauză măcar vor să facă un pas în față, să pună mai degrabă accent pe sentimente decât pe arguții înțelese doar printre blocurile noastre, chiar și-n ciuda metaforelor aferente subgenului. Abordarea cred că e dublată de convingerea muzicală.
Cu atât mai mult îmi pare foarte rău că n-am ajuns în timp la Georgiana și Alexandra cu cât, iată, continuă să răsară analogii si fapte mișto pe care sunt convins că fetele alea care, evident, iși aparțineau, probabil le-ar fi apreciat ca atare, deci că mai degrabă cel puțin ar mai fi tras de ele, și spre beneficiul societății din moment ce aveau rotițele foarte puse-n mișcare, după cum deunăzi a recunoscut inclusiv primarul din Lupeni, dacă nu cumva tipele s-ar fi bucurat de-a dreptul.
În altă ordine de idei, povestea din foaia asta mă face să vreau mai mult decât oricând să pornesc și emisiunile live SSR. În care, mărturisesc, acum visez foarte tare să-i am în deschidere pe membrii Clouds. Nu că așa s-ar închide un ciclu, ci că, dimpotrivă, Georgiana, Alexandra și chiar uniCornelia și-ar continua strigătul.
Puștoaica Draconian în cauză suferă și de autism – unul mai controlat, dar, totuși, autism. Abilitatea binecunoscută care vine la pachet cu piedica respectivă cred că se vede clar în desenul de mai sus pe care fata l-a încropit spunându-i chiar şi pe foarte scurt despre uniCornelia, clouds, girls and rocknroll. Pur şi simplu m-am grăbit să schimb astfel antetul SSR.
Oricum, anul a început bine. Poate e un semn că măcar de data asta vom fi feriți de mitomane securistoide. Există totuși o limită a toleranței la durere.
un gând muzical 