Living Color – Cult of Personality

Survivor Series 2023. În prima noapte cu ninsoare sezonieră din capitala noastră foarte #liberă și #IStandWith. Absorbeam teatrul amintindu-mi mereu că fix de la precedenta ninsoare centralizată s-a tras pauza speranței bucuriei pe care voiam s-o dau uniCorneliei: discipolii tovarășului Mitică Baltă încă au mare prioritate, e imposibili să-i deranjezi, chiar și într-o capitală #liberă și #IStandWith, fie și dacă ei transmit îndeobște date de Siguranță Națională încă bazându-se pe o riglă de plastic sovietică așezată șefos întru Siguranță Națională modernă (calculul tristeții nocturne de factură lentă Arafat) în… niște… gropi… aleatorii… făcute de… excavatoarele… Apa Nova… cu iz de… măsurătoare științifică.

A doua zi mă trezesc cu mesaj de la mama: hihihihi, mai ții minte câte avertizări de ninsoare am dat eu la TV cu Best in the World?.

🙂

Totuși, oglinda mamei, o fată care cândva credea ceva mai mult în fond decât în formă, apelând poate prea des la retorica autenticității, fapt pentru care a tot trebuit să înfrunte ROI-uri potrivit Articolelor, Volumelor, Paginilor, Paragrafelor, Adunărilor Comitetului, căci fusta cotidiană i se termina puțin sub buric, nu și-a desăvârșit opera. Mama n-a mai fost invitată la chiolhanuri din clipa când a insitat că tricoul lui CM Punk poate la fel de bine fi purtat dacă ai proprietatea termenilor.

Mama a continuat să-l aștepte pe CM PUNK, ani și ani și ani, fata cu pricina a înțeles că sistemul securistoid autohton nu se absoarbe doar cu niște picioare mișto și un creier pe măsură, ci semnând, în 2020+, o condică de prezență suficient de limpede cât să nu confuzeze spiritul Anei Pauker.

Dar tragedia e tocmai oglinda pe care am menționat-o. Mi-e foarte greu să-mi explic cum de o Voce a Celor Fără de Voce ajunge pe aici să fie generalul-fermoar. Desigur, paranoia funcției, pe model Stăpânul Inelelor, poate ar explica starea de fapt. Eventual, da, poziția justifică, dar asta nu înseamnă și că doare mai puțin.

Ar fi foarte interesant de știut când exact fata nu-și aparținea cu adevărat. Atunci sau acum. Aş întreba-o, dar ea nu mai vorbeşte cu noi. Căci ea nu mai vorbeeeeeşte cu oricine, nu se mai întâlneeeeeşte cu oricine. Asta înseamnă…

Cert e că mama e foarte mișto! Poate și de-aia de ziua mea recentă mi-am luat convins un unicorn de pluș pe post de cadou. Continui să ador teribil și amintirea fetei cu fustă scurtă, dincolo de Articolul, Volumul, Paragraful, Pagina, Adunarea Comitetului.

Like Mussolini and Kennedy
I’m the cult of personality
Like Joseph Stalin and Gandhi
I’m the cult of personality

Lasă un comentariu