Dialogul în România e caterincă totală. Poate a fost dintotdeauna. Nu știu sigur (că nu-l pot lua chiar de-a gata pe Cioran). Și poate și la alții e la fel – nu mă îndulcesc existența altor drame (trăiesc aici).
Dacă porți mască (medicinală) cam ești sacrificat pe altarul establishmentului (spălat pe creier de Zelenski, cumpărat de Ursula, agent Pfizer, fan NATO, Gretist, cretin, idiot, neliber etc.).
Dacă nu porți mască (medicinală) cam ești putinist, simionist, șoșoacist, reptilianist.
Și pentru cineva care, de exemplu, nu vrea nici cu NATO, nici cu Putin, nici cu Arahat, nici cu Illuminazi, situația devine foarte frustrantă… căci masca se poate purta sau nu.
Eu unul îmi pun ~chiloți pe bot (rât)~ (ca să cităm din oamenii(daci)-liberi) sau ~#rezistență-împotriva-Apocalipsei-moderne~ (ca să cităm din votanții lui Gabriel Diaconu ce echivalează Covidul cu Ebola la vremea lui) de vreo 20 de ani încoace: spre uluiala mult prea multor compatrioți.
Dincolo de faptul că m-am uitat și eu la japonezii ce-și apărau fie botul, fie mersul societății (să dea Naiba să răcească vreun șefuț că-i dramă națională – posibil tre` toți angajații să-și ia blestematul de concediu!!!), purtând mască (medicinală) cu zeci de ani înaintea apariției Sars-Cov-2, de la un punct încolo n-am mai avut puterea să înghit pregnantul miros de transpirație emanat dinspre publicul român. Nu-i neapărat o regulă valorică (sau criteriu de bun-simț), dar m-am mai uitat și la muzica niponă modernă (ce umple săli cunoscătoare de muzică peste tot în lume) comparativ cu coma sonoră autohtonă. Curios cum ăia sunt așa de înaintea noastră, deși au înmulțit cu vreo 6 Cernobîlul.
Mai mult, începusem să am o problemă intrinsecă până și cu niște fete (chiar și-n ie scurtuță!)! Căci respirația atât de multor… las-o-ncolo de țuică (și/sau pernă pe față): prea păcat de zâmbet!
Pentru cine nu știe, pe teritoriul european pasta de dinți și săpunul se vând cel mai prost în România. Iar bieții vietnamezi ne bat rău de tot la capitolul șampon per cap de locuitor. LOL!
Ok, vandabilitatea nu-i nici ea un criteriu tare. Opțiunea săpunului de casă e totuși viabilă (cu atât mai mult pe un teritoriu unde jumătate din populație încă se cacă la gaură-n curte)! Doar că, olfactiv vorbind, ieșit din casă îți dai repede seama că e cam clar că nici tradiția n-are vreun cuvânt de spus pe aici. Altfel, e plin de posturi TV/radio ce elogiază muzica populară.
De asemenea, ete că mie nu-mi place să fiu răcit! Pur și simplu nu-mi place să tușesc!
Nu-s alergic la nimic din exterior (din câte știu momentan). Bașca dacă mai behăiam și din cauza vreunei ambrozii… pfai de mine…. şi aşa am nişte sinusuri vai morții lor
Prin urmare, faptul că port îndeobște mască atunci când ies în public nu înseamnă automat că-s fan magnații farmaceutico-militaro-media (OHO!, chiar deloc).
Nu înseamnă nici că-i susțin, nici că m-au spălat pe creier. În cazul meu, și bănuiesc că mai am dreptul de a vorbi ca cetățean plătitor onest de taxe și impozite, e mai degrabă efectul mediului imediat înconjurător.
Acum… poate îmi explică sfera intelectualilor care înjură/susțin cu abnegație purtătorii de mască (indiferent de care tabară s-ar afla) moderni de ce s-a ajuns în situația insuportabilă (2023) de a mai merge pe stradă fără să ți se întoarcă stomacul pe dos. Căci cu siguranță nu eu sunt vinovat pentru mizerabila stare de fapt autohtonă, adică pentru lipsa de educație (respect de sine și respect pentru cel din jur) generală (sunt tânăr, domnilor!). Că e bine și cu luări de poziții cărturare, e haioasă și pisica moartă și puticioasă aruncată dintr-o curte-n alta, dar banalului cetățean român de eu zău că-i vine să vomite (2023) când iese din casă.
un gând muzical 