Yaaaaaaahoooooooooooo…prrrrrraaaaaaaa… hahahaha, it`s not paranoia: it`s the USOS!
Treaba asta mănâncă la micul dejun cam orice manifest hip-hop (metal reggaeton). Comparativ, până și Rage Against the Machine pare că s-a pierdut în prea multă vorbăraie. Orga bisericească, la origine fundamentându-se pe tensiunea etică, a fost mirosită poate cel mai bine de către Bach.
Și rareori se mai poate întâlni esența sunetului cu pricina, deși împrumutul nu lipsește câtuși de puțin. Ei bine, Done with that (Day One) reușește să readucă parabola 3:16 din Biblie.
Câteodată mă face să mă gândesc cum ar fi dacă oropsiții, pe cadavrele cărora se cațără și stau niște unii, ar lua pe bune la întrebări. Sau dacă cei mai priviligiați ar face-o în numele mai binelui, respectându-și astfel măcar statutul social, fișa postului. De exemplu, dacă palpabil s-ar pune pe tapet neajunsul sistemului american (pe care și România îl copiaza mai nou la virgulă, inclusiv în privința exploziei traficului de droguri) de a respecta drepturile pozitive (asigurarea medicală contează doar dacă ai hâț băftălău, a se vedea canceroșii în stadiu terminal cărora nu li se mai acordă ajutor și alinare deoarece, firesc, nu mai pot activa-n câmpul muncii), cauzând astfel mizeria – și deci o mai mare predispunere la delincvență – unor milioane de negri: ce și-n 2023 reprezintă principala piață de desfacere a drogurilor. Până și centrul universitar Boston a ajuns să colcăie de tineri negri fără adăpost, fără repere și cu speranțe infime.
Un sistem pe care adolescenta Cori Gauff, noua campioană de la US Open (nu știm și nici nu prea ne interesează cât de autentic a fost succesul său și cât un soi de comemorare 9/11 post-George Floyd Superbet… că doar vin alegeri în curând și pe acolo), l-a subliniat spre aplauzele mulțimii din presa ce s-a grabit să cânte libertatea americană ce, iată, duce la gândirea sănătoasă, empatică, până și în cazul unei copile (evident, nu ca-n Rusia cea Rea lui VK cel Rău), dar care jurnalism-ovaționar omite cauzele din discuție, punând accent strict pe niște cosmetizate efecte (generalizări – atâția alți americani nepermițându-şi să gândească din cauza stomacului). Or, Cori, într-adevăr zdravănă la cap, remarca înaintea finalei jucate împotriva Sabalenkăi cea Rea: Dacă analizez și pun totul în perspectivă, realizez că presiunea din cazul meu nu e atât de mare. Există oameni care se străduiesc să își hrănească familiile, oameni care nu știu ce vor pune mâine pe masă, persoane care nu își pot plăti facturile. Asta este o presiune reală, o suferință. Astea sunt adevăratele greutăți din viața reală.
Cu alte cuvinte, fata a spus și că milioane de negri din țara sa tot nu știu ce vor pune mâine pe masă, că tot nu își pot plăti facturile etc.
Let’s welcome these fools to the Uso penitentiary!
un gând muzical 