De ceva vreme, nu-mi mai place dictonul Facebook. Prin urmare, nu-mi mai cumpăr converși pentru că așa zice coerciția discriminării pozitive. Totuși, de când cu Sky Sound Radio, mi se sugerează fel și fel de foi publicate pe rețeaua de socializare amintită care au în antent: Cutărescu se simte relaxat… ascultând…
Deunăzi, am fost sugerat să văd cum cineva se simte relaxat… la Sala Radio.
Cu alte cuvinte, cineva se simțea relaxat la un concert de muzică clasică (de cameră – prin excelență invocându-se intimitatea foarte serioasă caracteristică speciei noastre), iar eu, cumva, trebuia să împărtășesc relaxarea cu pricina, dacă nu cumva s-o și aplaud.
Dar cum se definește termenul în Dicționarul Explicativ al Limbii Române?
relaxat, relaxată (adjectiv)
- 1. Destins, discordat, scăzut, slăbit
- 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației.
Destins, scăzut, slăbit…. corpuri plastice… tensiuni mecanice scăzute…fără variații…
Or, muzica, cu atât mai mult cea clasică, propune ceva destul de contrar: condensarea frustrării, controlarea dracilor, canalizarea furiei.
Muzica, cu atât mai mult cea clasică, unde se presupune că rotițele sunt din plin motorizate, n-a fost scrisă niciodată pentru a dormita. Exceptând, poate, OST-urile Bebe Tv. Ci pentru a ridica niște semne de întrebare, pentru a separa nașparlozenia de niscaiva scări de valori, deci pentru a te lua la trântă cu somnul care naște monștri.
Prin urmare, nu știu cum de cineva se poate simți relaxat la un concert de muzică clasică – susținut în Sala Radio, deci având măcar garanția execuției tehnice.
Desigur, relaxat, în formă reflexivă, ne spune potrivit DEX-ului că înseamnă și: A face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune; a face ceva destins.
De asemenea, tranzitiv, la figurat (!): A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut).
Relaxații ne pot astfel dribla metaforic. Pentru ei, proprietatea termenilor e prin excelență un domeniu fantezist.
Totuși, când vorbim despre muzică, relaxarea cred că s-ar traduce mai degrabă sub forma inspecției, inspectării, expertizei… și alte câmpuri lexicale.
Or, a te privi sau a privi, a te întreba, a visa etc. nu are nimic de-a face cu relaxarea brută (costumul antetelor Facebook).
Așadar, nu știu cât e snobism în povestea de față, cât de implicată e Dilema Veche (revista snobilor de dreapta), cât e teribilism sau cât, pur și simplu, e lipsă de educație. Balzac a defrișat juma` de Franță încercând să dea de cap. Cert e că muzica, deși se presupune că sistează fel și fel de apucături, ba chiar insinuează, datorită euforiei refugiului despre care vorbea Cioran, o lume un pic mai tolerabilă, cu siguranță nu relaxează, ci evocă dinamism imediat. Carevasăzică, somnambulismul nu-și prea are căderea în artă.
un gând muzical 