Printre știrile zilnice care fac odiosul bilanț mortuar românesc (spațiu neaflat în vreun război de tranșee), că-i vorba despre șosele, spitale sau pur și simplu plimbat prin parc, printre știrile zilnice care ne relatează minore scandinave hlizindu-se fix în mijlocul Kievului, căci probabil așa e starea de spirit în locuri unde, nu#?, hoardele sălbatice bombardează fără discernământ, o alta, deși tot zilnică, atrage atenția, nu în sensul că-i vreo situație deosebită, ci prentru că subliniează realitatea din lumea noastră #liberă care crâncen, printre altele, a potențat oamenii de bine și ONG-urile adunătoare de fonduri: Amelia Cara, o fetiță în vârstă de 2 ani, are nevoie de niște complicate sute de mii de euro pentru a se bucura de viață.
Bolnavă de leucemie, puștoaica respectivă s-ar duce fix în groapă deoarece sistemele medicale i-au pus un preț. Bani pe care părinții ei, deși trezitori în zorii zilei și culcători în creierii nopții, n-au de unde-i scoate peste noapte.
Așadar, nu avem de-a face cu vreo speranță miraculoasă, ci cu un tratament pe care omenirea a reușit să-l descopere și să-l aplice util. Doar că terapia nu-i deloc la îndemâna oricui, ci doar la cheremul elitelor.
Copiii imbecililor ălora din submarinul lui pește prăjit, foști sugători de resurse guvernamentale, sigur n-ar avea problema Ameliei dacă s-ar îmbolnăvi de leucemie. Nici Ion Ion Țiriac. Și nici măcar nepoții emigraților rapizi sau progeniturile lui tataie-Gheorghiță făcuți din laba Monicuței în jacuzzi + cărați de muscă (lighioana, nu cealaltă securistă, anume Mona).
Or, un tratament medical este prin excelență universal. El n-ar trebui să țină cont de ierarhii, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un copil de 2 ani – care nu avea ce alegeri anapoda în detrimentul societații să facă, având doar 2 ani, deci că, pe motive măcar etice, presupusele resurse limitate să nu-l pună sub spectrul coerciției brutale.
Notă: oare când mai scade prețul #intelectualul Gabriel Diaconu la clinica privată făurită cu nu se știe ce fonduri (mama meteorolog, el spovedit rezident mediocru). Nu că am vrea să dăm vreodată pe la pseudoștiință – preferăm muzica, animeurile și uneori filosofia -, dar cetățeanul banal, adică peste 90% dintre cei în numele cărora cică luptă #intelectualul autoproclamat și rocker (acum, LOL!, ȘI mâna dreapta a Arafatului, RIP Colectiv), nu-și permit nici măcar să discute cu secretara lui. Cum de a ajuns un (spovedit! – dumnealui a recunoscut-o la o emisiune Grotescula24) rezident mediocru să aibă secretară… altă minune a lumii #libere. Dar să nu dramatizăm.
Și să facem un pic popas pentru că tocmai asta este una dintre marile probleme ale lumii așa-zis libere: resursele limitate. Am remarcat asta din plin când virusulețul faimos a lovit sistemele medicale: ajunseseră sanitarii chiar și de prin marile spitale să se bată la propriu pe… săpun și măști. Mileniul al III-lea! LOL!
Dar situații de tip Amelia sunt absolut firești din moment ce banii s-au aruncat pe Apărare 2+,nuștiucât%, pe operațiunile militare extrem de costisitoare de prin zone uitate oricum de soartă, pe F-uri, MIG-uri și alte Pârțuri de mâna a șaptea, rebuturi prăfuite, casate, plus complet inutile (dacă nu ne apucăm să violăm și noi copile cu buletin rus care trăiesc pe aici), și pe tot soiul de parteneriate strategice cu firmele de armament care-l plimbă-n păpușoi pe moș Biden de cade săracul lat.
De altfel, virusulețul faimos tocmai asta a scos la iveală: omenirea, la vârf, nu s-a dotat cu armate de doctori (oameni de știință în sens mai larg), ci cu tot soiul de Scorpioni, Vulturi și alte lighioane în susținerea cărora atâția oameni de știință și intelectuali cu vise de muscă Bârlădeanu au țesut doctrine #. Ba chiar prin occidentul #liber, cu foarte puțin înainte de virusuleț, se sistaseră cele mai importante arealuri destinate studiului oncologic – din lipsă de fonduri.
Altfel, se sparg miliarde și miliarde și miliarde de dolari pe arme de ucis care, evident, trebuie repartizate și, evident, decontate. Și se face caca pe Tratate esențiale, precum ăla de la Minsk.
Ba se mai și aplaudă #televizat lighioanele zburătoare cu ocazia diverselor aniversări/comemorări poleite (ziua NATO, 1 decembrie, ziua Avram Iancu, onomastica lui Zelenski, onomastica Olenei, perhidrolul divin al Grotesculei von der Șpaghen, petrecerea bombastică dată primului dinte care i-a crescut Gretei după căzut, ziua Corega-Stoltenberg etc.).
Dar nu avem la îndemână un rahat de 240.000 de euro ca Amelia să trăiască.
Bani care, în situația dată, din punctul de vedere al medicilor, sunt justificați (și cred că deloc exagerați). Ăia care-și fac meseria trebuie remunerați corespunzător (nu insistăm asupră pragurilor meritocratice, nu e locul). Doar că meseriașii au ajuns atât de puțini încât sumele, pentru cetățeanul de rând, pentru neIonIonȚiriacii, nepoții mamaii Diaconu și alți moștenitori de Stat (sau inevitabil sugători de la Stat), par astronomice. Meseriașii, spre deosebire de profesorii noștri cu 5.25 la titularizare, spre deosebire de profesorii noștri de prin metodicile-căpușă de stat, au, pe bună dreptate, conștiința propriei valori.
Culmea e că tataie Diaconu a crăpat din aceleași rațiuni. LOL!
Or, dacă în 2023-ul în care se știe și se poate folosi cu succes tratamentul pentru leucemie vedem totuși că o copilă e aproape condamnată la moarte – majoritatea și e din cauza lipsei cuiva care cunoaște pe cineva care cunoaște pe cineva prin presă/ONG-uri -, atunci eu unul nu pricep despre ce lume #liberă pompoasă vorbim. Și nu pricep cum de cetățenii mai au răbdare să asculte bolboroselile #intelectualilor de #TV.
Edit: după cum am anticipat pe aici în urmă cu doi ani, cetațenii francezi sunt primii care au clacat. Firesc. Așa e când pentru unii istoria devine doar obiect de studiu #.
un gând muzical 