Pe post de vaccin anti-#Grotescula von der Șpaghen, încep foaia asta prin a spune că zilele trecute am avut ce sărbători: crăparea bolșevicului Mitică Baltă. Vorbesc despre nenea ăla bizar, poreclit Cumulonimbus nu atât pentru abilitățile sale meteorologice (rămân legendare oratoriile științifice de la 0215 SRR unde spunea că el e priceput în ce face pentru că meteorologul e prin excelență… prietenul norilor :O ), cât pentru frizura epigonală prin care voia să fie un soi de cosplay Einstein precum orice individ fără personalitate, nene care mai nou devenise și vedetă de dans pe tipicele manele RTV, dar care, un pic mai cadrat, în vremurile de tranziție nouăzecistă sărea să bată fetele care luau parte la fenomenul Piața Universității. Între timpurile bolșevico-neoliberale, Cumulonimbus wanna-be, din poziția sa de Gibilan universitar, cum vedem atâția nomenclaturiști rămăși naiba știe cum în poziții sociale cheie, promova pe bandă rulantă în special… studente care nu prea știau să scrie și să citească. Dumnezeu să-l ierte! LOL!
Așadar, faptul că revenim la zona Rusiei nu înseamnă că vrem s-o necăjim pe revoluționara Marta Kostyuk, frumoasa tenismenă de la care am fi sperat aceleași dizidențe și când guvernele țării sale închideau ochii la violurile și uciderile la care au fost supuși foarte mulți cu buletin rusesc de pe teritoriul Ucrainei – așa s-a născut icoana Madonei din Gorlovka pe care am tot menționat-o. Ci s-a nimerit, datorită rușilor de la RGN, să dăm peste o sonoritate ce a amintit imediat de Tardigrade Inferno.
În urmă cu nici o zi, pe când lui Cumulonimbus îi cântau clopotele, canalul RGN a publicat un MV cu League of Distortion în centrul atenției, trupă de shock rock/industrial metal unde vocalista Anna Brunner, cunoscută publicului larg îndeosebi pentru contribuția adusă proiectului symph/goth Exit Eden, aduce destul de mult cu neconvenționalul Daryei Pavlovich. În plus, aici Anna substituie feminin toate acele revolte adolescentine marca Chester Bennigton, completată în cauză de sound-ul post-hardcore Annisokay.
Iar esticii noștri muzicali ne-au obișnuit să nu aleagă o imagine însoțitoare la întâmplare, de data asta avem în față o confuză… din care pur și simplu nu putem să nu extragem frumusețea corpului. Or domina sângele și râsul isteric, dar cumva se amintește, precum se poate citi și printre versurile trupeților, că fata e totuși mișto (viața). De parcă Alia Bhatt ar fi combinat povestea rolului său din Gangubai Kathiawadi cu interpretarea din Highway.
Mitică Baltă îmbârliga norii, baza meteorologiei, chiar și-n apropierea morții. Și dau sentința pentru că, după cum se poate vedea în poza de profil, am avut ghinionul la senectute să-l revăd pe platforma ruginită (și uitată de proiectele PNRR) a stației meteo Băneasa, un alt simbol al siguranței naționale autohtone. După ce, în copilările, avusesem neplăcerea să beau cu El o bere într-o bodegă din Piața Amzei pe care o vizitam regulat datorită crâșmăriței. Ea și-a luat o licență, eu doar ascult muzică.
Echipa rușilor de la RGN au o abilitate remarcabilă: împreună cu universalitatea muzicii reușesc să dea seama frumuseții generale și vitale. Fetele lor, deși anime style, fantastice, forțate în perfecțiune, sunt astfel mereu un simbol palpabil și credibil. De-aia tot revenim la aceste MV-uri comparabile. La urma urmei, norii noștri sunt, din câte știm, unici în univers.
Am avut un prof la filosofie care de bunăvoie a învățat vreo 15 limbi străine. Cică așa credea el că înțelege operele mai bine. În ultimul său an de predat venea la facultate cu tramvaiul. În stadiu terminal. Cancer. Pe de altă parte, o studentă de-a lui Balta posedă azi 3 mașini – via finanțele lui Mitică. #RomâniaNormaaaaalăăăă cum ar veni. Zic să ne punem ie de 1 decembrie, că tot se poartă spectacolele naționaliste prin curțile ANM de zile festive întru siguranță națională.
un gând muzical 