Cyntia – Endless World

Future!

Go Ahead!

Ima, mae dake muite sou, hashiridase


Sub umbrela petrecerii în pijamale cosplay numită BrightStar (label-gazdă pentru doar două trupe), dincolo de orice opreliști contractuale specifice Japoniei, Cyntia a debutat în 2012 cu unul dintre cele mai comprimate albume rock din ultimul deceniu. 

+

• Înainte de a scrie pagina asta, mă apucasem să notez toate trupele pe care le-am regăsit într-o formă sau alta în muzica Endless World. Ajunsesem la nr. 70… când m-am oprit. Orizontul acestor fete din Tokyo era evident mult prea larg pentru ca nominalizările să aibă haz. Important de reținut e faptul că primul Cyntia e un succint almanah rock, o comprimare de subgenuri, unde adaosul de sonorități R&B, jpop și cyber fac din titlu o etichetă logică. 

• Îndesarea flexibilă (nefandosită) a numeroaselor zone de manevră. E apreciabil cum piese de 4-5 minute, deci minutaj, teoretic, nu tocmai permisiv din punct de vedere fantezist, respiră degajat.

• Dacă ar fi să fac un dream team al noului val, chitarista Yui ar prinde lotul lărgit. 

• Timbrul vocalistei Yamashita Saki racordează diferite vremuri, acoperind  gravitatea progressive, tranziția punk – heavy, retorismul grunge, lătratul funk, febra alternative, explozia power, ascuțimea metalcore etc.  Îmi vine să zic că are o voce atemporală…

• Pe lângă piesa Run to the Future, mare parte din euro-power e o joacă de copii. Iar expresia hard rock optzecistă din Beyond the World, pieperată cu pasaje progresive, scoate la iveală un stil de a cânta din păcate neexploatat, în ciuda posibilităților convenabile.

Ioan Gyuri Pascu, printre alții, susținea vehement că cele mai mișto balade vin din heavy metal (mă rog… care la rândul lor vin din blues). Melodia Voice îi dă dreptate. În plus, aș mai sublinia acea caracteristică jpop prin intermediul căreia niponii rescriu rock-ul romanțat. 

•  Ardoarea experimentală nu are mereu semne altgoritmice. Monotonia își face inevitabil simțită prezență.

Through the Fire and the Desire și următoarea piesă (dau c/p – denumirea e doar în kanji: 明黎) reprezintă un calup destinat intro-urilor de animeuri (mediocre). 

• În schema albumului, clapele lui Mori Ayano, indiferent că vorbim despre împrumuturi Nintendo sau keyboard folosit neconvențional, au volumul dat prea jos. De parcă Cyntia s-ar feri cumva să nu supere încrâncenații. Ori nu are totală credință în propriul demers. Numai bătrânul pian, safe mode, e clar… atunci celelalte instrumente tac. Și la cum se expune (cel puțin) coperta, menajamentul pare insidios. 

=

Coordonata ScandalBabymetalLovebites (numele care atrag cel mai mult în afara granițelor japoneze) nu cred că ar fi fost posibilă fără discuri precum Endless World. Înțelegând prin „original” și maleabilitate, recomand albumul drept o regândire hard & heavy. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s