Mostly Autumn – White Rainbow

Welcome to a different sky

And time is still on our side

The world hanging in a different cloud

Welcome to a different dream


Cel de-al 13-lea album Mostly Autumn marchează împlinirea fuzionării climatului Pink Floyd/Renaissance cu folk-ul ambiental de tip Enya și cu nuanțele prog-metal, țintă capricioasă asupra căreia acest extraordinar (și subevaluat) grup englez s-a concentrat în ultima sa decadă.

+

• Albumul de față oferă soluția celor care doreau să găsească o definiție palpabilă pentru sintagma „voce ruptă din Rai”. Olivia Sparnenn dovedește fără echivoc că nu este doar una dintre cele mai pitorești voci feminine din muzica actuală, ci și din întreaga istorie cunoscută.

Bryan Josh, soțul Oliviei, a intenționat pe tot parcursul carierei sale să readucă ființa umană la natură. Nu într-un mod tezist, nici ecologist-duminical. El nu azvârle petu-n bordură la comanda vreunui boss de multinaționale, nici nu iubește guguștiucii pentru like-uri (de altfel, muzicianul s-a promovat cu pipeta în peste 25 de ani de cântat – Mostly Autumn și azi își lansează materialele doar pe cont propriu), nici nu militează pentru spartanisme rousseauiene. În cazul ăsta, avem de-a face mai degrabă cu un manifest (al vieții) împotriva robotizării, să spunem, corporatiste. Iar chitara lui dă seama existenței.

• Dacă ar fi să fac un top al pieselor care m-au încântat cel mai mult în 2019, atunci Into the Stars ar ocupa poziții fruntașe. E o elegie venită din condiția contemporană: vânzarea sufletului – de voie, de nevoie – întru facturile de mâine, întru zgârciul aruncat de marii proprietari.

• Umbra lui Rogers Waters e totuși prea pregnantă. Da, amprenta floydiană e în aproape toți și în toate, Mostly Autumn și-a asumat mereu influențele, însă participarea vocală a lui Josh duce uneori spre cadru epigonal.

• Se insistă în repetarea câtorva momente deosebite din albumele anterioare. Autoimitația, aplicată contextual (discuri conceptuale mamut), are farmecul ei. Aici, marotei îi lipsește augmentarea. În consecință, Viking Funeral, altfel o  fluidă de prog-folk cu surprinzătoare inserții electronice, își cam pierde efectul monumental.

• Majoritatea pieselor rock de mari dimensiuni, să nu ne ascundem după deget, sunt alungite. White Rainbow (19 minute și 11 secunde) trece testul diluării, picându-l pe cel al coerenței. Evident împărțită în secțiuni, probabil, cu scop așa-zis epic, țesătura se chinuie din cauza alterației abrupte. Motivele par complet independente. Deci, durata nu se susține. Și chiar dacă bucata de symph metal traversează 90% din realizările genului, chiar dacă glasul Oliviei e pur și simplu de pe altă planetă, totalitatea atinge fragmentar borna măreață.

=

• Mihai Plămădeală spunea într-o recenzie (muzicisifaze.com) făcută pe marginea unui mai vechi disc Mostly Autumn: „O muzică organică, născută din emoție, cu capacitatea de a emoționa și care demonstrează că angajarea puterii de reflecţie în actul de receptare nu dăunează în mod automat ideii de comercial”.

Cred că descrierea respectivă se potrivește încă și mai bine albumului subliniat acum.

• Într-unul dintre recentele sale articole muzicale (Gazeta Sporturilor), Cristian Geambașu, jurnalistul „box-to-box (…) întotdeauna la obiect, tăioși, fără ocolișuri”, suspina la final, căci așa îi stă bine obtuzului-judecător absolut convins că scara valorilor sale e singura vedere legitimă: „În rest, aș mai avea încă o remarcă. Francezii de la Alcest merită o atenție în plus. Mai ales că sunt francezi și au viață grea la ei acasă cu muzica asta. Les connaisseurs știu de ce.Prin antiteză, englezii de la Architects, băieții aceia cu f…k în gură la două cuvinte, aș zice că merită o atenție în minus. Și ne arată cât a decăzut, nu doar muzical, acel loc unde s-au născut Pink Floyd, Yes, Genesis, Jethro Tull, Emerson, Lake & Palmer, Renaissance”.

White Rainbow se înscrie într-un foarte lung șir de producții superbe (la primele ascultări nu m-a interesat dacă în corpul lui Rachael Boden se află și mintea Iuliei Hașdeu ori spiritul Catherinei Shelly) apărute recent pe teritoriul UK. Faptul că orizontul unora de cunoaștere este extrem de limitat, că diletanții refuză ieșirea din anumite bule, nu înseamnă câtuși de puțin că spațiul menționat se confruntă muribund cu atribute decadente.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s