Celtian – En Tierra De Hadas

Buscas coser unos versos a la Luz de la Luna

Que le roben el aliento y le hagan brillar

El camino que has de coger

Con mi Luz iluminaré


Acest al doilea album Celtian pare a fi versiunea metalizată a trupei Mecano (cea mai de succes formație iberică – peste 25 de milioane de albume vândute la nivel mondial).

+

• Foarte simpatica Raquel Eugenio (pseudonim Xana Lavey), vocalistă-amatoare până la momentul apariției discului de față, independentă din pasiune pe platformele SoundCloud și Youtube, are în glas magia Anei Torroja.

• Toate momentele savuroase dau senzația cizelării mesajului Hijo de la Luna – versurile hit-ului respectiv sunt reciclate în maniera stării de spirit tipice ariei preferate de Diego Palacio, liderul formației discutate și fost membru Mago de Oz (proiect etalon în privința rock-ului fantasy spaniol, împreună cu Dark Moor).

• Deși aflat într-un perimetru atât de melodic încât snobii s-ar putea gândi la Eurovision sau la emisiunea Psihologul Muzical, albumul nu cade în capcana facilității gratuite, amintind de echilibrul primelor discuri Tierra Santa (Iron Maiden varianta spaniolă, trupă de unde Celtian a preluat întrucâtva conștiinciozitatea laturii heavy). 

La Musa Del Bosque poate candida la titlul de cea mai solidă piesa power-folk metal melodic, măcar pe 2019 (băieții de la Debler, oaspeți aici, iar au nimerit-o unde exponenții stilului dau rateuri de vreun deceniu încoace). 

• Invitată pe melodia care dă numele albumului, Patricia Tapia, despre care se spune că a servit drept model pentru tot ce înseamnă Laura Pausini, leagă astfel două lumi muzicale destul de antagonice (în concepția FM-ului de pretutindeni). 

• Comparativ, parcă genul ăsta de sorginte Nightwish ori Eluveitie sună mai omogen în urmașele latinei.

 • Într-o notă personală, tenta albumului mă trimite la copilăria care mi-a fost marcată de sclipirea domnișoarei Sailor Moon. Pe de-o parte. Pe de alta, sound-ul oțelit mi-o înfățișează pe Sailor Saturn. Dar să nu spoil chiar toată intimitatea. 

• Sugestia nu-i nicicând o problemă majoră. Absolut toată muzica s-a inspirat din ceva la timpul ei. Însă riff-urile Rhapsody – Village of Dwarves, ușor identificabile atât pe La Musa del Bosque, cât și pe En Tierra de Hadas, virează spre plagiat. Datorită caracterului nederanjant, ba chiar potrivit în contextul melodiilor cu pricina, binele și răul (ca act artistic) se colorează (apare discuția minus ca plus 🙂 ). 

• Rusticul celtic e bagatelizat. Fazele de instrumente tradiționale au o anumită doză de repetitivitate ce nu justifică îmbrăcămintea oarecum pompoasă.

• Păcat de refrenul piesei El Solsticio Da Diadre. Restul melodiei nu merge nicăieri, în ciuda unor motive progresive.

• Dansul Pinguinului e o sursă inepuizabilă pentru combinația campestru – rock’n’roll. Căci de acolo vine însăși cheia armoniei. Totuși, Palacio a cam abuzat de formulă. 

• Balada El Mar Sabe Tu Nombre suferă la capitolul afect. 13 secunde de lentoare din Mirada de Fuego (în jurul 3:04 – 3:17) valorează infinit mai lacrimogen.

=

Un album tare drăguț prin mijlocirea căruia se poate dansa cu ingenuitatea.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s