Babymetal – Ijime, Dame, Zettai

Pe la finele lui 2018, jocuri ca DOTA sau League of Legends mă prinseseră tare. Eram așa de încrâncenat că, în tensiunea acțiunii, îmi scăpau des tot soiul de urări adresate coechipierilor din vina cărora, cică, dădeam colțul. Iar cuvintele-mi de bine, pe lângă specificul bully ori troll, nu justificau deloc apariția mea pe planeta Pământ: sper ca mă-tă să moară de cancer, sper ca familia ta să moară într-un accident de mașină, sper ca iubita ta să fie violată de negri cu sida… chestii din astea.

Tot pe atunci descoperisem entuziasmat rematrixeala din Sword Art Online. Te-ai fi așteptat să înțeleg ceva din aplicabilitatea acelei punți umane (sword – trecut; online – prezent și viitor) sau măcar din, vorba procesorului-afectiv Yui, dragostea molipsitoare dintre Kirito și Asuna. Nicidecum. Frustrat, incapabil să accept că poate și din vina mea n-am câștigat, că poate ceilalți au încercat, dar adversarii au fost mai pe fază, am împrăștiat înjurături peste înjurături.

Apoi, la începutul lui 2019, mama a început să plătească marele preț cancerului făcut în tinerețe. Și astfel, chinuindu-mă s-o duc pe la doctori, așteptând înmărmurit fel de fel de rezultate, fel de fel de ieșiri din blocul operator, mi-a picat fisa: oare cum m-aș fi simțit dacă un jucător LoL mi-ar trimite subit aceleași vorbe frumoase?

De atunci, ba pentru că ai mei, ba pentru că eu, cabinetele medicale mi-au devenit a doua casă. Firește, e o coincidență. Superstiția roții care se învârte/credința în Providențe ce monitorizează după vorbă, după port, încă nu s-a dovedit. De-ar fi reală plata & răsplata metafizică, Mircea Cărtarescu, exponent al generației (culturale) în blugi (bine că mulți dintre maeștrii lui au crăpat între timp… na, că iar profanez…), cel care se tot lamenta că în viață reală, spre deosebire de aia virtuală, lipsește veridicitatea, că, fleosc Marițo-n paie ude, nu avem opțiune de respawn, poate ar fi fost bruftuluit (sărut-mâna, de exemplu, Laurence Sterne!), nu elogiat și chemat să ne explice azi pe toate căile media cum e cu… „omul care e ființă socială” (aștept, cu interes, gândurile domniei sale privind… societatea… furnicilor; sau a oricărei alte ființe), trăsătură ce ne-ar mișca numai și numai dacă e implicat mirosul transpirației. În toată perioada stării de urgență, în toată perioada izolării, una dificilă care m-a prins tare damblagit, i-am perceput foarte aproape, ce să vezi?, prin intermediul tehnologiei moderne, pe prietenii mei, simțindu-mă înviat. Deci, oricum s-ar manifesta, „NerveGear”, creierul, e elementul care, pam pam, ne diferențiază în univers.

De unde și regretele comportamentului meu din jocurile video. În spatele ecranelor se află totuși viață.

Piesa Ijime, Dame, Zettai (cam cântecul de lebădă power/speed metal) are puternice implicații sociale. Bullying-ul, sub orice formă, fiind una dintre principalele cauze ale suicidului infantil nipon, compozitorii Babymetal, bazându-se pe copilăroasa formă transmisibilă, vorbesc, în stil David Bowie, iluminist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s