Deep Purple – Perfect Strangers

Deep Purple mi s-a părut întotdeauna că e cea mai specială formație. Deși alăturată unor fenomene muzicale încadrate precis, aerul erudit în contextul melodicității rock’n’roll/teribilismului hard & heavy a separat-o de tot mediul înconjurator (care contează). Peste ani și ani, nu știu dacă rațiocinarea grupului englez va mai interesa, dar am convingerea că măcar albumul Perfect Strangers niciodată nu va suspecta anacronism, având intrinsec capacitatea de a se reinventa; o dovedește fiecare bucățică regăsită în toate manifestările sonore (care contează) din 1986 încoace – faceți următorul exercițiu de imaginație: ascultați discul de față, apoi mutați-vă la orice compoziție rock; sigur veți identifica legături. Pentru mine, este Painkiller part I. Pentru, cel puțin, întreaga mișcare rock actuală, indiferent de subgen, este prelat.

Perfect Strangers a venit după răgazul de aproape un deceniu și jumătate pe care le-au luat disensiunile din bucătăria internă a formulei de aur (urmau altele, ireconciliabile; pe undeva, în cazul ăsta avem de-a face cu cântecul de lebădă Deep Purple). Într-o asemenea conjunctură…

(1) Knocking At Your Back Door e și mai explozivă. Cronologia  – Hammond-ul lui Lord, tensiunea vioaro-chitară marca Blackmore, forța hegemonică din bass-ul lui Glover, sunetul plin, puternic, modern, al tobelor lui Paice, tranzlația către armonia și riff-urile devenite între timp pur și simplu legendare, anunță din deschidere o mare revenire. Nu întâmplător piesa a fost folosită drept coloană sonoră pentru una dintre spectaculoasele intro-uri particulare NBA, ex-Seattle SuperSonics prezentându-și echipa pe ritmurile acestei compoziții (actualmente, sub denumirea Oklahoma City Thunder, se utilizează AC/DC – Thunderstruck, calibru evident inferior). Tabloul fulminației îl completează unicul Ian Gillan, renăscut (după o ciudată colaborare cu Black Sabbath): Sweet Lucy was a dancer, but none of us would chance her because she was a Samurai… pariez că Hiro Mashima a inventat-o pe Lucy Heartfilia gândindu-se la startul albumului Perfect Strangers (e martor metalul – simfonic – sănătos ce însoțește ecranizarea desenelor sale)! Iar superbele solo-uri colțuroase de chitară (a la Jimi Hendrix) propulsează expresia hit.

(2) Under the Gun …sau Be Quick or Be Dead/Afraid to Shoot Strangers part 1. 😀 Și, da, te face să iei drept aserțiune declamația-fanboy Thank God… Ian Gillan is back! (unchiul meu, care a crescut și cu Purple în creieri, ține să ne amintească – orgasmic, cu ochi sticloși –  la toate întâlnirile de famile cum s-a uitat Gillan la el în timpul concertului din 1998 ținut la Sala Polivalentă; o ști ce o ști). Sexologului David Coverdale îi stătea mai bine ca ginecolog Whitesnake, iar Glenn Hughes era, la vremea respectivă, mai potrivit stilului încercat de Tony Iommi, deși pe experimentalul Stormbringer a oferit episoade memorabile.

(3) Nobody’s Home e jumătate DP șaptezecist, jumătate futurologie. Comprimă amprentele trupei.

Apropo de NBA, (4) Mean Streak pare în momentul de față ușor sinistră. She got a mean streak, Black Mamba, no compete. Porecla (superlativul… în fine) răposatului Kobe Bryant era „Black Mamba”. N-a obținut în cariera sa vreun streak istoric, însă a adunat nu mai puțin de cinci titluri de campion cu Lakers. Trecând peste coincidența fatidică, astfel de subiecte fiind de competența conspiraționiștilor de mică anvergură (printre ei, majoritatea probabil fani DJ Bobo sau Dschinghis Khan, ăia care zic că Necuratul se ascunde în nu știu ce faze Deep Purple ascultate invers), propune clasa Status Quo + veritabile aptitudini vocale.

Dincolo de Child in Time, gemetele și modulațiile lui Gillan n-au fost vreodată atât de extrasenzoriale. În (5) Perfect Strangers aud un glas venit din altă lume, potrivindu-se perfect cu subiectul. Aici trebuie să-l aplaudăm de două ori pe Roger Glover: ca producător și ca bass-ist, deoarece nici instrumentul său n-a fost vreodată mai dominant. În general, el a cam stat, la suprafață, în umbra colegilor. Ei bine, ăsta e momentul lui de glorie, cosplay-ul lui de James Bond. Știți temele muzicale din James Bond…

(6) A Gypsy’s Kiss oferă o mostră formidabilă de Guitar Heroes. Bun, de fapt e un duet Lord-Blackmore, deci keyboard-chitară. Oricum, predă lecții cuplurilor de profil.

Dacă circumferința se rezumă la singurul CD de pe Rock FM, putem crede că balade ca When a Blind Man Cries sau Soldier of Fortune reprezintă desăvârșirea Purple (de același blestem mediatic a suferit și Scorpions). Piesele amintite poate au mai mult lacrimogen decât (7) Wasted Sunsets, însă affretando-ul îi conferă ideii comune de baladă o dimensiune reformatoare.

Deep Purple a flirtat cu muzica clasică încă de pe The Book of Taliesyn, adică încă din 1968. 1968! Tentativele sapiente își găsesc finalitatea în (8) Hungry Daze. Cred că este prima creație palpabilă de heavy metal simfonic. Prin „palpabil” înțeleg coerență, logică, avangardă. Născută pe fondul vechilor probe, compoziția se aclimatizează masificării timpurilor MTV, privind totodată în viitor. Evită capcana pedantismului și anticipează ce avea să se cânte (încerce) consistent pe un teritoriu tare delicat (din nefericire, rar ocolit de kitsch). Grupul englez încheie astfel lunga și riscanta sa aventură elevată (subscriu parțial la opinia conform căreia savantlâcurile se dovediseră a fi – până și – peste intelectul artiștilor în discuție). 

Deep Purple – Perfect Strangers, nu cunosc rațiunea, a fost ocolit din analizele publicațiilor noastre muzicale (care contează). De-aia am luat bătrânelul album azi, piesă cu piesă, cu toate că miza mea de aici sunt cioacele (recente) 2. Trăim vremuri deosebite și restrictive. Mi-aș dori real-obligaționale pentru că libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea mea, spunea alt britanic.

You’ve got to understand: we must remain Perfect Strangers! 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s